Arhiva aprilie 2011

Razvan Theodorescu – Despre Ansamblul Brancusi

Razvan Theodorescu: „Puţine ansambluri de artă din România merită să fie în faimosul World Heritage în lista Patrimoniului Mondial UNESCO precum complexul brâncuşian de la Târgu Jiu.”

Sorana Georgescu-Gorjan – BRÂNCUŞI, CONTEMPORANUL NOSTRU

Într-o notiţă scrisă de mâna sculptorului şi reprodusă în facsimil la p. 265 din volumul Brancusi de Pontus Hulten, Natalia Dumitresco şi Alexandre Istrati (Flammarion, Paris,1986) putem citi :

« Quoiqu’on dise, quoiqu’on fasse, l’oeuvre de Brancusi  restera dans tout les temps à venir comme seul pivot solide. L’oeuvre de Brancusi, ce n’est pas une expression locale, elle est l’essence  de la plus haute expression de pureté universelle et elle restera dans les siècles à venir comme le seul obstacle infranchissable pour les avortons ».
Continuare »

Sorana Georgescu-Gorjan – ANSAMBLUL BRÂNCUȘIAN DE LA TÂRGU-JIU

Sorana Georgescu-Gorjan

Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, realizat de Constantin Brâncuşi pentru a cinsti memoria ostaşilor care şi-au jertfit viaţa în Marele Război de Întregire, a fost inaugurat în 1938. Este socotit de sculptorul William Tucker “singura sculptură a epocii moderne care poate fi asemuită cu marile monumente ale Egiptului, Greciei şi Renaşterii”.
Acest ansamblu se întinde pe o distanţă de 1250 m. Pornind de la râul Jiu, pe malul căruia s-a dat în octombrie 1916 bătălia orăşenilor cu inamicul, de-a lungul unei alei de parc şi a unei străzi special croite, se ajunge la un dâmb la răsăritul oraşului. Ansamblul este jalonat de o Masă cu 12 scaune clepsidrice, de o alee străjuită de alte scaune, de o Poartă, o Biserică şi o Coloană.
Continuare »

Ansamblul Monumental”Calea Eroilor”

Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”
Municipiul Târgu-Jiu este recunoscut în lume prin operele Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, realizat în anii 1937-1938 de Constantin Brâncuşi, unul dintre marii artişti mondiali. Lucrările acestui ansamblu (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului) definesc concepţia creatoare a artistului şi sunt mărturii în timp ale sufletului şi geniului românesc.
Lucrările monumentale au fost realizate în baza unui proiect, care aşa cum mărturisea chiar Constantin Brâncuşi era alcătuit din elemente arhitecturale cu valoare simbolică: „o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră.”
Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938 şi reprezintă un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial.
În aprilie 2007 la Târgu-Jiu a fost dezvelit înscrisul care atestă hotărârea Uniunii Europene de includere a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” în patrimoniul cultural european (odată cu Palatul Cantacuzino, Ateneul Român din Bucureşti şi cetatea Histria din judeţul Constanţa).

Coloana Infinită

Prof. Dr. Ion Mocioi – „BRÂNCUŞI – OPERA”

‹‹ “Coloana fără de sfârşit”, denumită local”Coloana recunoştinţei fără sfârşit faţă de eroii patriei”, cunoscută şi sub apelaţia “Coloana Infinită”, cel mai important monument al artei contemporane, s-a realizat în 1937 şi 1938.Se include în ciclul arhitectonic “Coloana fără sfârşit”, ca ultimă versiune.
Structural cuprinde 16 elemente clepsidră, de patru ori numărul elementelor binare din prima versiune a ciclului respectiv.Are formula de supleţe 1/2+15+1/2 şi formula de zvelteţe 1:2:4, respectiv 45:90:180 cm.Înălţimea lucrării este de 2933 cm iar greutatea ei de circa 29 tone.
Din punct de vedere al construcţiei, a fost ridicată în 1937 pe principiul înşirării unor”mărgele”pe un fir de aţă.
Mărgele sunt romboide din fontă turnate la Petroşani dupa un model din lemn de tei cioplit de Brâncuşi. „Firul ” interior este o structură de rezistenţă din trei tronsoane de tablă de oţel turnată la Reşita.Montajul s-a făcut la Târgu Jiu sub antrepriză.Ridicarea „Coloanei fără de sfârşit ”la Târgu Jiu a fost supravegheată de inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, fiul unui bun prieten gorjan al artistului.Proiectul structurii de rezistenţă s-a realizat la Uzina de Utilaj Minier din Petroşani, sub supravegherea lui Gavrilă Şomlo.Din mărturiile colaboratorilor tehnici şi din desenul păstrat la Petroşani se ştie că monumentala „Coloană fără sfârşit”are înălţimea totală de 31,80 mp.Montajul operei s-a terminat în noiembrie 1937 iar metalizarea ei în galben –dorită de sculptor a fost gata în iulie 1938. »

Ştefan Georgescu-Gorjan-„AM LUCRAT CU BRÂNCUŞI”

‹‹Nu contest că Brâncuşi va fi folosit cândva denumirea de „Coloana pomenirii fără de sfârşit”.Eu însă nu l-am auzit niciodată spunându-i aşa. În convorbirile noastre zilnice cuvântul „coloană”se repeta de zeci de ori, fiind principala noastră preocupare în acea epocă. De cele mai multe ori, Brâncuşi spunea numai „coloana”, fără vreun adjectiv, însă titulatura întreagă, pe care a folosit-o de nenumărate ori, a fost „Coloana Infinită„
Chiar dacă ideea conducătoare a ansamblului statuar de la Târgu Jiu a fost „recunoştinţa fără de sfârşit” sau „pomenirea”,coloana lui Brâncuşi nu simbolizează „recunoştinţa fără de sfârşit ”sau „pomenirea fără de sfârşit”, ci este expresia plastică a infinitului pur şi simplu, detaşat de orice atribut. Căutările „formei”, caracteristice geniului lui Brâncuşi, l-au dus la acele soluţii definitive, intrate azi în patrimoniul artei universale, care se numesc „Pasăre în spaţiu” sau „Coloana Infinită”.
Coloana Infinită de la Târgu Jiu, formată din elemente armonice, ale căror dimensiuni şi al căror număr au fost stabilite după lungi dezbateri şi căutări, nu reprezintă o simplă replică a coloanei infinite de interior. Ea rămâne o individualitate proprie , adecvată spaţiului larg , dar rămâne totuşi „Coloana Infinită”, simbolul nesfârşitului în sine, un simbol quasi-matematic al esteticii noi.››

Aleea Scaunelor

Dumitru Mălăescu Băleşti – „La pas spre infinit ”

‹‹ „Aleea scaunelor” prin cele 30 de „scaune” pune în evidenţă cele 30 de zile ale lunii calendaristice care corespund revoluţiei siderale ce durează 27 zile, 7 ore, 43 minute şi revoluţiei astrale cu durata de 29 de zile, 12 ore şi 44 minute, condiţionate de relaţia Soare –Pământ – Lună.
În mişcarea ei în jurul planetei Pământ al cărui satelit natural este, Luna cunoaşte cele patru faze principale :Luna plină, Primul pătrar, Luna nouă, Al doilea pătrar şi alte patru faze intermediare. În realitate poziţia Lunii se schimbă în fiecare noapte, expunând mai mult sau mai puţin din jumătatea luminată, spre Pământ. Brâncuşi a redat magistral aceste relaţii care însoţesc luna calendaristică şi luna astrală.››
Dumitru Mălăescu Băleşti- „La pas spre infinit ”

Masa Tăcerii

Prof. Dr. Ion Mocioi – „BRÂNCUŞI – OPERA

‹‹„Masa Tăcerii” a fost realizată în anul 1937, într-o primă versiune, din piatră de Câmpulung, sub forma mesei ţărăneşti, simplă, joasă, din tăblie (200x 45 cm) şi picior (160×45 cm), şi a fost amplasată în locul celei de astăzi. Nemulţumit probabil, de dimensiunile ei, în 1938 a comandat la un atelier din Deva, după desenele sale, o nouă masă, din piatră de Bampotoc, cu noi dimensiuni ale tăbliei (215×45 cm) şi piciorul ei (175×45 cm) pe care n-a amplasat-o astfel.A recurs la o variantă combinatorie care a preluat tăblia primei versiuni drept picior şi pe cea a versiunii a doua drept tăblie, asigurându-i astfel o nouă proporţie interioară şi monumentalitate.Părţile la care a renunţat au fost abandonate într-un desiş din Grădina publică. Continuare »

Poarta Sărutului

Prof. Dr. Ion Mocioi – „BRÂNCUŞI – OPERA”

‹‹ “Poarta Sărutului”, numită de sculptor uneori”Templul sărutului”, a fost realizată manual de Brâncuşi, ajutat de câţiva cioplitori. Este din piatră de Bampotoc(527x658x184cm).A fost ridicată în 1937 şi finisată în 1938.Se află la vreo douăzeci de metri de la intrarea centrală în Grădina publică Târgu Jiu. Se ştie din mărturii orale că amplasamentul ei a fost schimbat de două ori înainte de a se stabili locul pe care s-a ridicat.
Pentru realizarea”Porţii sărutului”, sculptorul a realizat o machetă la scara 1:10.Opera păstrează proporţiile de zece ori mărite ale machetei. De asemenea, se cunosc dimensiunile în machetă ale stâlpilor, care sunt „Coloana sărutului”, şi ale arhitravei în formă de „Ladă de zestre”, reduse la scară.
„Coloanele sărutului” ca stâlpi ai „Porţii sărutului”au dimensiuni care le structurează din câte două cuburi suprapuse(332×168)iar arhitrava”Lada de zestre” ce o împlineşte ca „Arc de triumf”are aproximativ dimensiunile a patru cuburi alăturate pe orizontală(180x658x180cm), deasupra ei întinzându-se o placă protectoare(de circa 15x658x184cm)din piatră(acoperită cu plumb, din 1964, pentru protecţie).
Stâlpii „Coloanei sărutului”prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi iar arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori”Sărutul”din Montparnasse, sugerând o horă.
Cele două”Bănci”cioplite din piatră(79x170x82cm)pentru a fi amplasate iniţial în nişele din „Aleea scaunelor”au fost ulterior fixate de sculptor de-o parte şi de alta a „Porţii sărutului”, legându-le semnificaţia de această operă.››

Ion Pogorilovschi – BRÂNCUŞI, APOGEUL IMAGINARULUI

‹‹Poarta sărutului recreează locul din Hobiţa unde uliţa copilăriei sculptorului, venind perpendicular dinspre luncă şi apă, dă în drumul mare, ajunge în „centrul satului” în nucleul vieţii lui.
În acest punct exista, când am bătut prima oară locurile lui Brâncuşi, o enormă bancă de lemn, mai bine zis un bătrân copac prăvălit lângă şanţ şi apoi fasonat lapidar. Prin caracterul brut, masivitatea şi poziţia sa aminteau băncile brâncuşiene de piatră puse de o parte şi de alta a Porţii, la Târgu Jiu.››

Dumitru Mălăescu Băleşti – Între marele Paris şi micul Târgu Jiu

Când a plecat la Paris, Brâncuşi a luat, artistic vorbind, Gorjul după el, iar la întoarcere ne-a adus un eşantion din marele oraş pe care l-a lăsat aici la Târgu Jiu.
În anul 1935, Arethia Tătărescu îl invită pe Brâncuşi să vină la Târgu Jiu, pentru a ridica un ansamblu monumental dedicat eroilor gorjeni.
Brâncuşi primeşte entuziasmat propunerea : „Mă simt ca un ucenic înainte de a ajunge calfă”(15, 2002, p.12¹) a spus el şi avea toate motivele deoarece până atunci realizase numai lucrări expuse în muzee închise. Avea la îndemână detaliile, urma să clădească ansamblul, primul de o asemenea complexitate şi singurul dus până la capăt. Este absurd să credem că Brâncuşi a venit la Târgu Jiu ignorând monumentele Parisului dedicate eroilor, ca Arcul Carusel, Columna din Place de la Concorde sau Arcul de Triumf, înşirate pe aceeaşi axă principală a Parisului care porneşte de la Muzeul Louvre şi include Champs Elisée. Continuare »

Sorana Georgescu-Gorjan – Cugetarea brâncușiană datată 5 martie 1920

Sorana Georgescu-Gorjan

Sorana Georgescu-Gorjan

Însemnările scrise de mâna lui Brâncuşi poartă foarte rar o dată. Printre acestea se află o notiţă în franceză care are chiar la început precizarea momentului când a fost aşternută pe hârtie:
“1920 Mars 5
C’est aujourd’hui que je coupe la chaîne de la remorque et que sur l’océan immense je me laisse voguer vers l’inconnu, que ma foi me guide – et si je ne viens vers toi, Dieu, ce n’est qu’une folie!”

[ “5 martie 1920
Astăzi tai lanţul remorcii şi mă las să plutesc pe oceanul imens spre necunoscut, să-mi fie călăuză credinţa – şi dacă nu vin spre tine, Doamne, nu-i decât o nebunie!”] Continuare »

Sorana Georgescu-Gorjan – Titulatura ansamblului brâncușian

V.G. Paleolog relatează că Brâncuşi i-ar fi zis: “Ca să spun ce-am vrut să fac într-o lucrare de-a mea e mai greu decât munca pe care am depus-o.”
Ion Alexandrescu, cioplitorul în piatră care l-a asistat pe sculptor la finisarea Porţii Sărutului, afirma că acestuia “nu-i plăcea să fie întrebat şi nici să dea explicaţii”.
Artistul însuşi notase: “Când te afli în domeniul frumosului n-ai nevoie de explicaţii.” [ “Quand on est dans la sphère du beau on n’a pas besoin d’explications.”]
A scris şi că: “Lucrurile de artă sunt oglinzi în care fiecare vede ceea ce îi seamănă.” [Les choses d’art sont des miroirs dans lesquels chacun voit ce qui lui ressemble. ] Continuare »

Mergi Sus