Sorana Georgescu-Gorjan – Aşa grăit-a Brâncuşi despre Păsările sale…

Aflat în țară în vara lui 1938, întrebat de Ioana Giroiu care este opera sa preferată, Constantin Brâncuși a răspuns fără ezitare:

Pasărea măiastră! Lucrez la ea din 1908 și încă n-am terminat-o.

În cadrul celebrului proces cu Vama Statelor Unite, declarase însă:

Mai întâi am avut ideea acestui bronz tocmai prin 1910.

Prietenului Satie i-ar fi mărturisit cândva:

LOiseau m’a fasciné et ne me lâche plus. [Pasărea m-a fermecat și nu-mi mai dă pace.]

Spre sfârșitul vieții, într-un interviu acordat lui Claire  Gilles Guilbert și publicat în nr. 12/1957 din „Prisme des arts”, artistul afirma:

Comme enfant, j’ai toujours rêvé que je volais dans les arbres et dans le ciel. J’ai gardé  la nostalgie de ce rêve et depuis 45 ans, je fais des oiseaux. Ce n’est pas l’oiseau que je veux exprimer mais le don, l’envol, l’élan. Je ne crois pas que j’y arrive jamais. […] J’aime ce qui va vers le haut.

[Copil fiind am visat întotdeauna că zbor în copaci și în cer. Am rămas la nostalgia acestui vis și de 45 de ani fac păsări. Nu pasărea vreau să o redau, ci harul ei, zborul, elanul. Nu cred că am să reușesc vreodată.[…] Iubesc ceea ce se înalță.]

Carola Giedion-Welcker a consemnat în iunie 1934 mărturisirea de credință a artistului:

Je n‘ai cherché  pendant toute ma vie que l’essence du vol. Le vol, quel bonheur![N-am căutat toată viața decât esența zborului. Zborul, ce fericire!]

Plasticiana Maria Dimitrescu își amintea peste ani că, în perioada ridicării ansamblului monumental, Brâncuși ar fi zis:

Nu lucrez păsări, ci zboruri.

Vintilă Russu-Șirianu relatează o discuție între Brâncuși și Titulescu din 1928, la care ar fi asistat și în timpul căreia sculptorul ar fi precizat:

Vreau să înalț totul dincolo de pământ… Vreau ca pasărea mea să umple tot văzduhul, să exprime marea eliberare…

Să nu uităm că încă din 1926 Brâncuși  îi mărturisise Florei Merrill din New York dorința de a ridica în Central Park o coloană uriașe, precizând:

On the very top I would have my bird – a great bird poised on the tip of my infinite column.[Sus de tot mi-aș pune pasărea – o pasăre imensă în echilibru pe vârful coloanei mele infinite.]

În 1930 sculptorul  îi spusese Margueritei Vessereau:

Je vois cet oiseau très loin, à cent kilomètres, d’une dimension telle qu’il emplisse la voûte du ciel.[Văd Pasărea aceasta la mare depărtare, la o sută de kilometri, și atât de mare încât ar umple bolta cerească.]

În 1933 a simțit chiar nevoia să ceară să se adauge în catalogul expoziției personale de la Galeria Brummer, în dreptul numelui Păsării în spațiu Rumsey, cuvintele:

Project of Bird which, when enlarged, will fill the sky.[Proiect de pasăre care, mărită, va umple cerul.]

În octombrie 1938, Emil Riegler-Dinu consemna visul lui Brâncuși de a ridica în capitala țării sale o pasăre măiastră uriașe, asemeni statuii libertății din New York.

Pasărea măiastră, așezată într-una din marile piețe ale Capitalei, va răsfrânge din gușa ei gânguritoare razele soarelui și ar vesti la distanțe mari, în tăria cerului, bucuria sufletului descătușat de materie.

Artistul îi dictase cândva cu nostalgie lui Marcel Mihalovici:

Imaginez que l’on s’avisait un jour à élever sur une place immense l’oiseau d’or – grand et élancé – peut-être jusqu’au ciel. Imaginez alors la frénésie de toute une foule qui danserait autour de ce soleil nouveau…

[ Închipuiți-vă că într-o  bună zi oamenii s-ar hotărî să ridice într-o piață imensă  Pasărea de aur, mare și zveltă, poate până la cer. Închipuiți-vă atunci frenezia mulțimii care ar dănțui în jurul acestui nou soare.]

Din păcate, proiectele de păsări monumentale – pentru vila lui Charles de Noailles sau pentru piațeta din fața clădirii Rockefeller – au rămas doar în stadiul de vise. În absența artistului însuși, nimeni nu le poate realiza.

Cum și-a numit artistul lucrările?

Într-o notiță autobiografică scrisă la persoana treia, cuprinzând mențiuni care se opresc la anul 1913, citim:

În 1913 expune paserea maeastră în bronz poleit – el este cel dintâi sculptor care s-a ocupat cu individualitatea diferitelor materiale.

În schițe autobiografice care merg până la anii 1920 sau 1927, sculptorul numește lucrarea în franceză:  1913 oiseau d’or. La fel figurează și în lista olografă pentru prima expoziție personală din 1914, de la Little Galleries of the Photo Secession. În catalogul tipărit apare însă ca Pasarea mokastra.

Lui John Quinn îi oferă în scrisoarea din 27 decembrie 1917 L’oiseau Maiastra, dar în 27 martie 1919 se referă la lucrare ca la oiseau marbre cassé. La 27 octombrie 1920, îi oferă colecționarului două noutăți – marbre coloré oiseau 16000 [fr] bronze 16000 [fr]. La 17 decembrie 1923, artistul expediază o nouă lucrare – L’oiseau 25000 [fr]. Această ultimă achiziție a lui Quinn va purta ulterior  numele de L’oiseau dans lespace. Scris de Brâncuși în listele pentru expoziții începând cu 1925, titlul va fi tradus prin Bird in space în cataloagele în engleză. Nu am găsit echivalentul românesc scris de mâna lui Brâncuși. Exegeții folosesc Pasăre în spațiu sau Pasăre în văzduh.

În 1936, artistul alcătuiește în scris o listă cu lucrările sale pe tema Păsării, existente în diverse colecții sau în atelier. Le grupează în trei mari categorii, intitulate Maeastra, L’Oiseau d’or și L’Oiseau dans l’espace.

Lista, făcută pentru maharajahul de Indore, era însoțită de importante precizări.

La hauteur de l’oiseau ne veut rien dire en soi. Ce sont les proportions intimes de l’objet qui font tout.

[Înălțimea păsării nu spune în sine nimic. Proporțiile intime ale obiectului fac totul. ]

Mes oiseaux sont une série d’objets différents sur une recherche centrale qui reste la même.

[Păsările mele sunt o serie de obiecte diferite, născute dintr-o căutare unică, rămasă mereu aceeași. ]

L’idéal de la réalization de cet objet devait être un agrandissement pour remplir la voûte du ciel.

[Idealul realizării acestei lucrări ar trebui să fie o mărire pentru a umple bolta cerească. ]

 

Recunoaștem aici ideea păsării monumentale, dar și faptul că artistul insistă asupra diferențierii versiunilor.

Lui John Quinn îi precizase într-o scrisoare din 1917, odată cu expedierea unor noi variante de Muză adormită și de Pasăre, că reluările nu trebuie socotite reproduceri ale primelor lucrări, căci au fost concepute diferit și nu au fost reluate doar pentru a le face altfel, ci pentru a merge mai departe:

Il y a aussi deux reprises, l’oiseau et la muse endormie, qu’il ne faut pas considérer comme des reproductions sur les premières. Car elles sont conçues différemment et je ne les aie pas repris simplement pour les faire autrement, mais pour aller plus loin.

În momentul Procesului  cu Vama, artistul îi scria lui Marcel Duchamp la 7 februarie 1927:

L’erreur de la Douane c’est qu’on croit que tous les oiseaux que j’ai exposé à New York sont tous les mêmes et que ce n’est que le titre qui diffère. Pour détruire cette croyance il faudrait exposer publiquement le tout ensemble, ce n’est qu’alors qu’on verra l’erreur – on verra alors que c’est un développement d’un travail honnête, pour atteindre un autre but que des séries manufacturées pour faire l’argent.

[Eroarea Vămii este că se crede că toate păsările expuse la New York sunt aceleași și că diferă doar titlurile. Pentru a distruge această convingere, ar trebui ca toate să fie expuse public  laolaltă și abia atunci se va vedea eroarea. Se va vedea că este evoluția unei munci cinstite, cu alt scop decât cel al seriilor fabricate pentru bani.]

Cu ocazia itinerării expoziției personale Brâncuși la Chicago – 4-18 ian. 1927 – Marcel Duchamp aranjase pe un ax central cele trei tipuri de Păsări – Măiastra, Pasărea de aur și Pasărea în spațiu Steichen.

 

Este interesant cum va explica sculptorul peste ani evoluția temei:

 

J’ai voulu que la Maïastra relève la tête, sans exprimer par ce mouvement la fierté, l’orgueil ou le défi. Ce fut le problème le plus difficile et ce n’est qu’après un long effort que je parvins à rendre ce mouvement intégré à l’essor du vol.

[Am vrut ca Măiastra să-şi ridice capul, fără să exprim prin această mişcare un sentiment de mândrie, de orgoliu sau o sfidare. A fost problema cea mai grea şi mi-a trebuit multă vreme şi trudă până ce să ajung să redau prin ea avântul zborului.]

 

***

Se cuvine remarcat că principalii colecționari ai operelor lui Brâncuși au achiziționat cel puțin două păsări din categorii diferite.

John Quinn aprecia că nu poți să ai niciodată prea mult din ceva frumos. În colecția sa s-au aflat prima Măiastră din marmură albă, o pasăre din marmură galbenă și una din bronz, din seria Păsărilor de aur, precum si prima Pasăre în spațiu din marmură albă. Tot el  comandase și lucrarea L’Oiseau Maiastra, care însă s-a spart în timpul războiului.

Edward Steichen a cumpărat în 1913 prima Maiastra de bronz, iar în 1926 Pasărea în spațiu care a declanșat procesul cu Vama.

Soții Meyer au fost proprietarii unei Maiastre din bronz încă din 1914, iar în 1925 au cumpărat o Pasăre în spațiu din marmură albă.

Soții Arensberg au avut în stăpânire o Maiastra de marmură albă, o Pasăre în spațiu din marmură galbenă și una din bronz.

Peggy Guggenheim a devenit proprietara unei Măiastra din bronz și s-a luptat mult să obțină și o Pasăre în spațiu.

Maharajahul de Indore a achiziționat trei Păsări în spațiu, din bronz, marmură albă și marmură neagră și se hotărâse să le construiască un Templu. Despre ultimele două opere, Brâncuși  afirmase:

Mes deux derniers oiseaux, le noir et le blanc, sont ceux où je me suis approché le plus de la mesure juste – et je me suis approché de cette mesure au fur et à mesure que j’ai pu me débarasser de moi-même.

[Ultimele Păsări, cea neagră și cea albă, sunt cele în care m-am apropiat cel mai mult de dreapta măsură – și m-am apropiat de această măsură pe măsură ce m-am putut lepăda de mine însumi.]

 

Din fericire pentru marele public, mai toți marii colecționari și-au donat colecțiile muzeelor. Brâncuși însuși  a lăsat moștenire Franței atelierul cu ceea ce cuprindea.

În patria sa nu se mai află însă Pasărea măiastră, din gips albastru, expusă în 1913 la „Tinerimea artistică” și nici cea din bronz polisat, semnată și datată 1912, expusă în 1924, 1927 și 1928 din custodia familiei Storck.

Ne consolează doar faptul că lucrarea a fost imortalizată în versurile lui  Ion Vinea și Lucian Blaga, iar Brâncuși însuși a definit-o magistral:

Pasărea măiastră este întruchiparea în duh călător a celui mai adânc dor, în care residuurile pământești s-au desbrăcat de imaginea suplă a sborului suprem.

 

 

 

 

 

2 Mesaje până acum

  1. Elena Popescu
    din: Timisoara ,Romania
    spune:

    Sunt studenta la Istoria artei ,postarea d-voastra ,doamna Sorana Georgescu Gorjean mi-a fost foarte utila in realizarea unui referat despre Constantin Brancusi .As vrea ca lucrarea mea de licenta sa fie despre genialul Constantin Brancusi ,asta si datorita faptului ca sunt nascuta in TG-JIU si am sentimente inaltatoare cand stiu ca orasul meu natal este o carte de vizita a marelui sculptor..Felicitari pentru articol ..
    Sper ca in viitor sa ma ajutati cu diverse materiale care o sa-mi fie necesare atat pentru examenele viitoare ,cat si pentru aflarea unor informatii noi..

    Va multumesc..

Mergi Sus