Iubitori de Brâncuşi

Avatarurile Cumințeniei pământului

În atelierul brâncușian reconstituit lângă Centrul Georges Pompidou, într-un colț din prima sală, lângă grupul diverselor variante ale Sărutului, se află un soclu-stelă din calcar pe care poate fi admirată fotografia Cumințeniei pământului, fixată sub sticlă.

Din volumul LAtelier Brancusi, publicat în 1997, aflăm la p. 167 că fotografia respectivă a fost făcută chiar de artist și poartă numărul de inventar Ph. 202 / AM 4002-379. Imaginea sălii cu soclul-stelă apare la p. 98. Continuare »

Brâncuși și reclama CEC

constantin-brancusi-fotoAm văzut recent o reclamă CEC Bank în care bine cunoscutul autoportret fotografic al lui Constantin Brâncuși din 1934, supus unui trucaj electronic, își mișcă buzele, rostind cu glas tare anumite afirmații. Se știe însă că Brâncuși nu a fost înregistrat niciodată vorbind. Continuare »

Brâncuși și șurubul de teasc

La 30 noiembrie 2010, Galeria Artcurial din Paris a găzduit o licitație mai specială – obiecte din fondul Brâncuși, provenite din colecția legatarilor săi universali, Alexandru Istrati și Natalia Dumitrescu.

S-au licitat obiecte făurite sau doar transformate de sculptor, pentru uzul celor doi pictori care i-au stat alături în ultimul său deceniu de viață, câteva sculpturi dăruite acestora și câteva obiecte personale ale artistului. Continuare »

Constantin Antonovici (18 februarie 1911 – 5 februarie 2002)

Unul dintre cei mai importanţi discipoli ai lui Constantin Brâncuşi s-a născut în judeţul Neamţ, la 18 februarie 1911. Constantin Bucătaru Antonovici a urmat o carieră strălucită de sculptor în Europa şi Statele Unite ale Americii. Dintre toţi artiştii care au lucrat cu Brâncuşi, a fost singurul posesor al unui certificat de recomandare semnat de acesta.
Constantin Antonovici a absolvit Academia de Arte Frumoase din Iaşi în anul 1939, apoi a studiat trei ani (1942 – 1945) la Academia de Arte Frumoase din Viena, după care încă doi ani în Tirol. La Paris ajunge în anul 1947, unde îl cunoaşte pe Brâncuşi, alături de care lucrează timp de patru ani.
Motivul central al operei lui Antonovici a fost bufniţa, pe care a reprezentat-o în diferite înfăţişări şi ipostaze.
Din 1953 a activat într-un studio aflat la subsolul catedralei newyorkeze St. John The Divine. Constantin Antonovici a participat la numeroase expoziţii şi a câştigat competiţii de sculptură în Canada, Austria, Franţa, Italia, România şi Statele Unite. Dintre creaţiile sale clasice, amplasate în spaţii publice, trebuie menţionate capacul de marmură de pe cripta episcopului William Manning, o cruce de piatră de doi metri înălţime aflată pe faţada de vest a catedralei de pe Amsterdam Avenue, bustul lui Dwight Eisenhower aflat la Casa Albă.
Fotografiile ne-au fost puse la dispozitie prin amabilitatea d.lui Stephan Benedict, executor testamentar al lui Constantin Antonovici.

Sorana Georgescu-Gorjan – IN MEMORIAM George Radu Bogdan (1920-2011)

În catastiful în care regretatul meu tată, inginerul Ștefan Georgescu-Gorjan, consemna laconic principalele evenimente ale zilelor, lângă data de duminică 29 ianuarie 1984 notase “La Radu Bogdan, cu Al. Paleologu”. Nu știu cum se va fi desfășurat acea vizită, dar abia acum cei trei se vor putea întâlni din nou în lumea umbrelor. Tata a trecut în rândul drepților  la 5 martie 1985, domnul Paleologu la 2 septembrie 2005, iar recent s-a săvârșit din viață și domnul Bogdan, la 12 august 2011.

Continuare »

SORANA GEORGESCU-GORJAN – IN MEMORIAM PETRE OPREA

La 28 iulie 2011 s-a săvârșit din viață un om deosebit – reputatul critic și istoric de artă Petre Oprea, cercetătorul care a investigat metodic și perseverent mișcarea plastică românească din ultimele două secole. A studiat tot ce era legat de arta noastră, cercetând detalii ignorate de alții, căutând în depozitele de muzee, în colecții, în pagini vechi de ziare, în arhive, de la artiști mărunți până la marii creatori.  

S-a preocupat printre primii de evoluția sculpturii românești în secolele XIX-XX și de prezentarea activității de tinerețe a lui Constantin Brâncuși.

S-a născut la 11 martie 1928, la Merii Petchii, Ilfov. A urmat cursurile Facultății de istorie din București între 1948 și 1952. Din anul III de facultate, a colaborat ca cercetător cu jumătate de normă la Institutul de Istoria Artei al Academiei. După absolvire, a lucrat cinci ani ca redactor la Editura politică, apoi ca inspector la Direcția Muzeelor din Ministerul Învățământului și Culturii (1957-1960). Din februarie 1961 și până la pensionare (1988) a activat în cadrul Muzeului de Artă al României, mai întâi ca muzeograf, apoi ca șef de secție și apoi ca director adjunct. A organizat expoziții, a ținut conferințe, a publicat importante monografii despre artiști români și însemnați colecționari de artă. I-au apărut peste 350 de articole în principalele publicații de artă. După 1989 și-a consemnat amintirile în 10 volume de Jurnal și a sintetizat experiența acumulată în domeniul artei în numeroase alte scrieri.

Continuare »

IN MEMORIAM DUMITRU DABA (4 MARTIE 1940 – 8 IUNIE 2011)

În zorii zilei de 8 iunie a trecut în rândul drepților unul dintre cei mai integri oameni pe care i-am cunoscut, un mare domn al cugetului, Dr ing. Dumitru Daba, gorjean de obârșie după mamă, cel care i-a închinat lui Constantin Brâncuși ani mulți de cercetare, săvârșită cu rigoare și dragoste.

 

Absolventul Facultății de Electrotehnică din Timișoara, devenit peste ani șeful catedrei de electromecanică de la Universitatea Politehnică din Timișoara, s-a apropiat de Brâncuși încă din anii ‘60, după o impresionantă conferință publică ținută de Petru Comarnescu în orașul de pe Bega. A scris importante sinteze critice de re-cunoaștere a vieții și operei lui  Brâncuși, determinat de îngrijorarea față de puțina valorizare, prețuire și înțelegere a artei sculptorului în patria sa. Un prim volum, În căutarea lui Brâncuși, a văzut lumina tiparului la Editura Facla din Timișoara în 1989. O ediție dezvoltată și completată a apărut în 1995 la Editura de Vest din Timișoara, cu titlul Brâncuși. Cartea a oferit o complexă evocare biografică a artistului și   a discutat dilemele receptării sculptorului, văzut ca “luminos simbol modern al spiritualității românești și universale”. Lucrarea a fost premiată de Asociația Internațională a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români LITER-ART XXI. Versiunea franceză a cărții, publicată în 2002 de Editura Orizonturi Universitare cu titlul La vérité Brancusi, a făcut cunoscute opiniile autorului unui public larg. Editura de Vest a publicat în 2006 o ediție adusă la zi în română, Adevărul Brâncuși. Continuare »

ad perpetuam memoriam…

Cum să aşterni cuvinte despre un om pe care nu ai reuşit, izgonit de furia timpului, să-l cunoşti, să-l atingi, să-l simţi? Şi, totuşi, unii dintre noi sunt parcă zămisliţi din TRĂIRE, iar fapta lor, cu „pasul” apăsat sub greutatea clocotirii interioare, lăsă urme adânci… unii în cei dragi, alţii în comunitate, alţii trâmbiţând parcă în buciumul reculegerii aminte a identităţii unui întreg neam.

 Un astfel de OM a fost profesorul Dumitru DABA

 Pe 8 iunie profesorul DABA s-a ridicat la Masa Marilor Umbre, în lumea spiritelor prea mari pentru a fi încleştate în „sigularitatea” trupului.

 „Dr ing. Dumitru Daba, gorjean de obârşie după mamă, cel care i-a închinat lui Constantin Brâncuşi ani mulţi de cercetare, săvârşită cu rigoare şi dragoste”… astfel îşi începe scrisoarea de rămas bun Doamna Sorana Georgescu-Gorjean – fiica celui care a lucrat împreună cu Constantin Brâncuşi la elaborarea proiectului pentru Coloana Infinită, inginerul Stefan Georgescu-Gorjan. Cu siguranţă Dumitru DABA şi-a continuat drumul în sensul dat de coloana brâncuşiană…

Continuare »

Galerie foto – Iubitori de Brâncuşi

Mergi Sus