DE CE AM ALES ACEST LOGO?

«Al treilea desen abstract al lui  Brâncuşi, nedatat, este un fel de autoportret purtând jos inscripţia „Relativement tel, que moi – C.Brâncuşi”.

Iată ce scrie în cartea lui V.G.Paleolog – „Brâncuşi-Brâncuşi”:

„[Relativement tel, que moi] poate fi considerat un autoportret  spiritual al lui Brâncuşi. Acest desen, trasat cu cretă pe un tablou negru, a fost fotografiat de Brâncuşi personal. Clişeul din sticlă se află la Musée National d’Art Moderne, la Paris.

În 1976, V.G.Paleolog, posesorul unuia din rarele pozitive ale acestui clişeu, îl publică pentru prima oară în ‹‹Ramuri››”.

(Acest comentariu este scris de Tretie Paleolog.)

O altă variantă a aceluiaşi desen este reprodusă în cartea lui S.Geist. Nu este datată, dar autorul scrie că originalul (un desen în tuş) se află în colecţia lui John Goodwin, Summercove, Kinsale, Co.Cork, Irlanda. Este deci o contradicţie între afirmaţia din cartea citată a lui V.G.Paleolog şi cartea lui Geist (desen cu cretă pe tablă neagră, respectiv desen în tuş, pe hârtie), contradicţie cu atât mai mare cu cât, comparând cele două desene, se constată că acela din cartea lui V.G Paleolog este exact negativul desenului reprodus de Sidney Geist.

Desenul abstract al autoportretului („Cam aşa sunt eu″, traducând liber „Relativement tel, que moi”) constă din şase cercuri neregulate concentrice, un centru din care porneşte în sus  o rază verticală, precum şi din două raze simetrice, la dreapta şi la stânga, făcând vreo 20-25° cu verticala. La întretăierea razei verticale cu cercul exterior este desenată o piramidă inversată.

Ionel Jianu este de părere, vorbind despre autoportretul „Relativement tel, que moi-C.Brâncuşi”, că:

„Toate aceste semne trebuie să aibă un tâlc, făcând parte dintr-un limbaj secret, pentru care nu a avem nici o cheie”.

Neexistând nici o cheie, deoarece Brâncuşi nu şi-a deconspirat autoportretul, se pot face tot felul de supoziţii şi de interpretări.

Singurul simbol, a cărui semnificaţie apare evidentă, este piramida inversată, care se poate interpreta exact pe dos, în comparaţie cu „piramida fatală”. Este deci un simbol al simplităţii, al modestiei, al lipsei de pretenţii, al refuzului de a se căţăra spre vârful piramidei într-o competiţie absurdă.

Cele şase cercuri concentrice pot fi interpretate conform fanteziei fiecăruia, dar cred că suntem îndreptăţiţi să nu punem prea mult temei pe magia cifrelor (6 cercuri sau 7, daca socotim şi centrul drept cerc cu raza zero ), deoarece Brâncuşi nu credea în cifrele magice.

În concluzie am impresia că autoportretul lui Brâncuşi este o pură fantezie, un joc, aşa cum ii placea uneori artistului să-l practice. Am constatat, din îndelungatele mele convorbiri cu Brâncuşi, că marele sculptor dădea rar – uneori nu dădea deloc – lămuriri precise lucrărilor lui criptice, lăsând pe fiecare să  găsească explicaţii după cum  gândeşte. Dar această libertate de gândire nu dă dreptul nimănui să ridice un desen simbolic la rangul de reprezentare absolută a eului unui artist genial.»

 

Ştefan Georgescu-Gorjan – „CONSTANTIN BRÂNCUŞI TEMPLUL DIN INDOR”