Pregătirile pentru deschiderea expoziției dedicate sculptorului Constantin Brâncuși sunt pe ultima sută de metri. Au ajuns toate lucrările la Muzeul Național de Artă din Timișoara, iar acum urmează montarea lor în sălile Palatului Baroc.
Sunt peste 100 de lucrări, între care se numără 22 de sculpturi reprezentative pentru opera lui Brâncuși. Obținute după negocieri intense, sculpturile au fost împrumutate atât din România dar și din muzee sau colecții particulare din Europa.
Cea dintâi lucrare care a intrat în Palatul Baroc este prezentată pentru prima dată în expoziție, spune directorul Muzeului de Artă din Timișoara, Filip Petcu.
“Prima operă care a intrat pe porțile Palatului Baroc a fost o lucrare mult așteptată, expusă în premieră într-muzeu. Este vorba de Ecorșeul artistului, Ecorșeu realizat în anii de tinerețe ai lui Constantin Brâncuși, construit cu ajutorul consultanței profesorului Gerota, care reprezintă educația elevată, academică a lui Brâncuși, o predilecție pentru detaliu, o foarte bună stăpânire a tehnicii modelajului, care ne arată de fapt că Brâncuși era un fin observator, rafinat maestru al al modelajului”, spune Filip Petcu.
Una dintre lucrările de referință ale lui Constantin Brâncuși se numără printre cele care le-au provocat emoții organizatorilor, mărturisește curatoarea expoziției, Doina Lemny, cercetător la Centrul Pompidou din Paris
“A doua lucrare care a venit a fost pasărea în văzduh de la Fundația Guggenheim din Veneția pentru care ne-am luptat foarte mult. De ce? Și aici e un secret, aș zice. Eu am cunoscut-o foarte bine pe directoarea acestei fundații, care este nepoata lui Peggy Guggenheim și care ea însăși este curatoare. Ne-a promis că ne dă, dar n-aveam nimic scris. Mi-a explicat ‘Doina, ai răbdare’. Noi trebuia să avem ceva scris pentru că expoziția se apropia și n-aveam nimic scris. Mai ales o fundație ca aceasta, Fundația Guggenheim din Veneția aparține de fundația mamă din New York. Deci ei Fundația din Veneția nu este liberă să decidă fără aprobarea centralei și mi-a spus chiar în aprilie eram disperată, zic ‘Ce facem? Noi n-avem nimic scris’. Și a spus ‘Nu-ți fă probleme pentru că acum este expusă la New York și am avut acum două luni și jumătate abia acordul. Deci emoțiile au mers crescendo”, spune Doina Lemny.
Prima expoziție de anvergură dedicată lui Constantin Brâncuși după o jumătate de secol explică felul în care sculptorul a valorificat moștenirea românească, transpusă în lucrări cu valoare universală. Una dintre sculpturi, care părăsește pentru prima dată centrul Pompidou, are o valoare de simbol, spune Doina Lemny.
“Piatra de hotar este o operă importantă care n-a ieșit niciodată din centru, la care eu am ținut foarte mult și a trebuit să argumentez și în scris și verbal. În primul rând, ei nu vroiau să o împrumute pentru că este o lucrare foarte greu de transportat. Este un totem foarte înalt, alcătuit din trei mari blocuri de piatră ornamentate, sunt cuburi de piatră ornamentate pe toate părțile cu motivul Sărutului. Această lucrare are o dublă importanță. Este sfârșitul seriei Sărutului, pe care Brâncuși îl începe în 1907 cu lucrarea de la Craiova pe care o avem în expoziție și în 1945 face acest totem care se cheamă Piatra de hotar în română. Brâncuși nu-și explica operele niciodată, dar pe aceasta… a dat de înțeles faptul că este făcută în 1945. El era foarte trist că România și-a pierdut o parte din teritoriu.
Acesta a fost argumentul meu. Am făcut în scris aceste argumente și am spus nu se poate să nu avem această operă, care e importantă și în creația lui Brâncuși, dar pentru români este foarte importantă și pentru ce se întâmplă acum cu Ucraina și cu războiul este importantă pentru că este un simbol al înfrățirii”, explică Doina Lemny.
Expoziția Brâncuși de la Timișoara se deschide în data de 30 septembrie și este însoțită de un catalog bilingv. Muzeul de Artă a prelungit cu două ore intervalul de vizitare până la finele lunii ianuarie.

Ascultați reportajul realizat de Mihaela Ioncelescu:

Sursa: Radio Timisoara

Doina Lemny este invitata specială din episodul de astăzi al podcastului BT Talks.

Doctor in istoria artei, muzeografa si cercetatoare la muzeul national de arta moderna, Centrul Pompidou Paris, Doina Lemny este și curatoarea expoziției „Brâncuși: surse româneşti şi perspective universale” de la Muzeul Naţional de Artă din Timişoara, în perioada 30 septembrie 2023 – 28 ianuarie 2024. Vorbim despre cum a reușit să își urmeze pasiunea pentru artă, cum și-a dedicat mare parte din viața profesională studiului vieții și operei lui Brâncuși și cum au fost alese operele pentru expoziția Brâncuși de la Timișoara.

Sursa: Blogul BT – Banca Transilvania

În luna august 2023, în sălile Muzeului Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, a putut fi vizionată expoziția „The shape of a woman”, a artistului vizual Ștefan Strâmtu (curator: Dorina Cioplea-Văduva). Organizatorii au fost Consiliul Județean Gorj, Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” și Uniunea Artiștilor Plastici din România.

Expoziția a fost gîndită ca un ansamblu care reunește mai multe stiluri și tehnici artistice: pictură (ulei, culori acrilice și pastel în cretă colorată și sepia), modelaj (ipsos și pastă acrilică) și sculptură (lemn). Lucrările de pictură sunt net predominante, aparținând unor stiluri diverse (figurativ și abstract), fiind utilizate adesea simboluri.

Expoziția este dedicată femeii și statutului ei într-o lume ce pare să aparțină încă bărbaților, dar care se află într-o continuă schimbare. În picturile figurative corpul femeii este subiectul principal. Predomină portretele, în care sunt surprinse, mai ales, personalitatea și starea de spirit a femeii, în diversele sale ipostaze. Este folosită în acest sens, mai ales, alegoria. Se observă o exagerare la nivelul corpului, iar culorile sunt sugestive (de exemplu culoarea roșie, care exprimă focul dragostei pasionale și al sexualității).

Prin diverse reprezentări și/sau utilizând simboluri (cum ar fi „doamna cu coasa”, care în mod clasic trimite la moarte) sunt exprimate, adesea, idei abstracte.

Modelajele în ipsos (cu patină acrilică) sugerează, de asemenea, forme feminine, mai ales coapse și tors.

Sculptura în lemn, cu o poziție centrală, pare să facă legătura între toate celelalte lucrări aflate în diversele încăperi (sala roșie, sala verde etc.).

În unele opere sunt exprimate stările negative (pentru că, nu-i așa, totul pornește de la minte) care influențează adesea o femeie în gânduri, vorbe și atitudine,  dar pe care aceasta nu le poate exprima datorită „zidului de prejudecăți” construit de societate.

În alte opere sunt exprimate stările de grație, rafinamentul, dragostea curată și forța misterioasă a femeii sensibile.

În ceea ce privește modul în care artistul apreciază situația actuală a femeii, el ne-a declarat următoarele: „Am început să simt unele lucruri, din experiență, în ceea ce privește feminitatea, așa cum ar fi vibrația interioară a femeilor. Și mă refer la forma lor interioară, pe care acestea nu o exteriorizează, însă, în mod conștient. Deși trăim în secolul XXI, sunt încă multe filtre și limite, prejudecăți care nu lasă femeia să-și exprime anumite trăsături care țin de calitate, dar care sunt definitorii pentru ea. Nu vreau să fac un tipar… Vreau doar să deschid porțile, mințile și să încurajez femeile să se exprime pe ele însele și nu ce așteaptă lumea de la ele. Situația este așa de complexă încât, de fapt, din punctul meu de vedere, unicitatea o dă expresia interioară. Suntem diferiți, dar încercăm să ne pliem pe situații în funcție de standarde deja create care, chipurile, ar reprezenta normalul și realitatea. Eu consider că normalitatea este unicitatea. Ceea ce se vede acum exprimat în lume este, de fapt, un fals și nu este de dorit ca să ne încadrăm aici cu toții”.

Expoziția, care exprimă în esență valențele feminității, este situată sub auspiciile valorilor umanismului contemporan și ne obligă să conștientizăm o gamă largă de sensibilități pe care femeia din societatea modernă este nevoită să le reprime.

Dr. Sorin Buliga

Muzeul Național „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu a adăpostit în data de 7 septembrie 2023, expoziția de artă digitală „Schițe și mistificări metafizice”, a artistului vizual Cătălin Negrea. La vernisaj au vorbit Denisa Șuță, managerul muzeului, și artistul Viorel Surdoiu, care au scos în evidență noutatea acestui tip de expoziție.

Cătălin Negrea este absolvent al Facultății de Design (2004), unde devine și asistent universitar (din 2007), și al Facultății de Arte Plastice din Timișoara (2008). Se dedică designului, publicității și artelor digitale, fiind atras în special de tehnicile digitale moderne din cadrul artelor vizuale. Se reîntoarce în orașul natal, Târgu Jiu, în anul 2016, și ocupă postul de profesor de arte plastice la Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”. Este notabil faptul că, în calitate de asistent universitar, a format specialiști în domeniile Grafic designului, Designului de produs și Game designului cu toate diviziunile sale, așa cum ar fi Character Design, Environment Design etc. Unii dintre studenții săi au ajuns să lucreze la firme prestigioase, în țară sau în străinătate, așa cum ar fi Ubisoft. El continuă să formeze viitorii specialiști, ca profesor la liceul de artă din Târgu Jiu.

Artistul a început să utilizeze computerul ca o alternativă a tehnicilor clasice, fiind influențat în prealabil și de modul de lucru specific lumii designului. La început, se juca cu mouse-ul, încercând să creeze desene digitale, înainte de avea o tabletă profesională. Ulterior, modul său de lucru a devenit din ce în ce mai sofisticat, în paralel cu dezvoltarea tehnologiei, ceea ce a implicat utilizarea unor programe avansate 2D și 3D (Adobe Photoshop, Autodesk, 3D Studio Max, Pixologic Z Brush), în care au fost realizate diverse imagini: picturi digitale, fotomanipulări digitale, modelări 3D și sculpturi digitale. Atent la acest demers tehnic, care necesită, mai ales, cunoștințe din domeniul graficii pe calculator, el îmbrățișează, cu prietenie, și noile tehnologii ale inteligenței artificiale.

Expoziția „Schițe și mistificări metafizice” este un experiment vizual, în care artistul propune tehnici digitale cunoscute și mai puțin cunoscute, pentru obținerea unor soluții expresive. El cochetează cu mediul digital și cu noile tehnologii de tip AI (inteligența artificială). Proiectul are un demers ludic, plecând de la diverse schițe cu caracter suprarealist aflate în caietele sale de studiu, care sunt apoi scanate, prelucrate și introduse în programele amintite mai sus, generând diverse noutăți compoziționale și cromatice, cu un caracter utopic, amintind de expresionismul figurativ.

Artistul ne-a declarant următoarele: „Expoziția este un alt experiment suprarealist, cu trimiteri antagonice către pop-suprarealism și către alte forme vizuale de simbolism oniric, cu o viziune satirică și cu un aspect ludic. Prin acest demers artistic, eu propun o lume sensibilă, irațională, cu trimiteri metafizice către tensiuni firești împrumutate din spațiul cotidian. O astfel de artă implică, în primul rând, o înțelegere de adâncime a psihologiei umane, propunând în special portretul colectiv, cu toate aspectele sale satirice. Povestea poate merge mai departe, către o zonă a fantasticului (pe care unii ar putea s-o identifice și cu cea de tip Science fiction) dar, de fapt, este vorba despre o desprindere din spațiul suprarealist. Această tehnică intră și în zona cercetării, având în vedere faptul că inteligența artificială devine un instrument complex de investigare”.

Este notabil faptul că o astfel de expoziție are un caracter cert de noutate pentru spațiul gorjean, fiind și printre foarte puținele realizate la nivel național, propulsându-l astfel pe autor printre pionierii acestui tip inedit de artă.

Dr. Sorin Buliga

Centrul de Cercetare Documentare și Promovare “Constantin Brâncuși”, în parteneriat cu Filiala Târgu Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România, organizează joi 14 septembrie 2023, ora 17.00, la Galeriile de Artă „Constantin Brâncuși „din Târgu Jiu, (strada Traian nr. 27, parter) vernisajul expoziției de pictură “GLISSANDO”, a artistului Sorin Dumitrescu Mihăești, membru al Filialei Pitești a UAP din România. Cuvânt de deschidere – Conf.univ.dr. Vasile Fuiorea. Curator – Mariana Frătița. Expoziția este deschisă publicului până pe 30 septembrie 2023.

EXPOZIȚIA „BRÂNCUȘI: SURSE ROMÂNEȘTI ȘI PERSPECTIVE

Consiliul Local și Primăria Municipiului Târgu Jiu, Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, Filiala Târgu Jiu a UAP, Uniunea Artiștilor Plastici din România și Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” au continuat în acest an o frumoasă tradiție artistică: Simpozionul Național de Pictură și Grafică „Iosif Keber”. Acesta a avut loc la Muzeul Arhitecturii Populare din Gorj de la Curtișoara, în perioada 22 – 31 august 2023. El face parte dintr-o manifestare artistică mai amplă, numită Atelierele „Constantin Brâncuși” din cadrul programului „Esența lucrurilor”.

Curatorii sunt artistul Vasile Fuiorea (președintele Filialei Târgu Jiu a UAP din România), pentru secțiunea „Pictură” și artistul  Florin Gheorghiu (vicepreședintele filialei), pentru secțiunea „Grafică”, aceștia participând la simpozion alături de ceilalți artiști vizuali: Iliana Gheorghiu, Georgiana Brandt, Cătălin Negrea, Daniel Semenescu, Florin Hutium, Gheorghe Plăveți (pictură) și Cristina Cioplea, Anca Maria Stănciulescu și Bogdan Epure (grafică). Toți artiștii sunt membri ai Filialei Târgu Jiu a UAP din România. Ei oferă câte două lucrări Municipiului Târgu Jiu, care se vor alătura celorlalte opere din simpozioanele precedente, pentru a spori patrimoniul cultural al orașului. Vernisajul simpozionului a avut loc la Galeriile Municipale de Artă „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu, în ultima zi a lunii august.

Vasile Fuiorea consideră că „locul pentru desfășurarea simpozionului a fost ales pe motivul că acesta abundă de elemente etnografice din arhitectura arhaică românească”. El a prezentat câteva aspecte privind opera fiecărui artist, astfel: V. Fuiorea a realizat lucrări abstracte, impresiile sale fiind provocate mai mult de starea și specificitatea anotimpului pe care le resimte în acel loc, de trecerea vară-toamnă, dimineață-răcoare sau prânz-caniculă, decât de elementele arhitecturale din cadrul muzeului; Gh. Plăveți face o sinteză între elemente din arhitectura populară și elemente religioase, transpusă pe pânză; Daniel Semenescu găsește repere de spiritualitate arhaică, pe care le combină cu elemente mitologice personalizate; Florin Hutium combină elemente ale arhitecturii populare cu elemente simbolice proprii (de exemplu, luând o matrice arhitecturală a unei case pe care o trece prin filtrul propriei sale creații); Cătălin Negrea se apleacă asupra semnului antropomorf și realizează compoziții pseudofigurative, în care culoarea își dispută supremația cu desenul; Georgiana Brandt, o artistă cu o reală deschidere spre arta contemporană, vine cu o pictură informală, unde se găsesc elemente care se revendică din hărți cu vedere aeriană, cu structuri materiste, cu pastă bogată dublată de o scriitură grafică amplasată în compoziția cromatică; Iliana Gheorghiu realizează lucrări de artă sacră, care se revendică de la iconografia artei bizantine, personalizată în propria creație.

Florin Gheorghiu apreciază că artiștii care aparțin secției de grafică au căutat mai ales simboluri și semnificații în acest „domiciliu de referință al folclorului gorjean, al unei civilizații care a fost scrisă în mii de ani”. Aici, în cadrul caselor vechi, se pot vedea elemente de sculptură decorativă pe prispe, uși, stâlpi, asteriale, căpriori și grinzi de lemn, care se regăsesc și în vestigiile civilizației dacice de pe teritoriul țării noastre, așa cum se pot vedea în marile muzee ale României. Tot aici au fost strămutate și două biserici, care au constituit „cheia spirituala a acestei tabere”: prima este o ctitorie a Bălașei Cornoiu (la 1821), iar cea de a doua a aparținut familiei Tătărescu.

Pe curator l-a inspirat lemnul vechi al clădirilor tradiționale, care emană o anumită ospitalitate și căldură, ce permite perceperea mai intimă a ceea ce numim „tradiția românească” și, de aceea, el a propus artiștilor să facă xilogravură. Aceasta este o tehnică de imprimare pe relief înalt, lucrarea realizându-se în oglindă, ținând cont mai ales de jocurile de tip lumină/umbră. În ceea ce privește matrița (placa de lemn), care este un element component al tehnicii, se poate spune că astăzi nu se mai cere să respecți canonul obișnuit, adică să mergi pe un anumit tip de lucrătură în lemn. El, de pildă,  a folosit și tehnica frotajului sau a utilizat lemn de textură, precum OSB-ul, încercând să aducă astfel și o notă de noutate în ceea ce privește expresia plastică și grafică.

Artistul Bogdan Epure a căutat să realizeze imagini mai de impact, exploatând contrastul lumină/umbră. Cristina Cioplea a creat grafica în tehnica linogravurii, realizată pe linoleum, ducând-o spre zona instalației. Anca Stănciulescu a realizat grafică de șevalet, prin elementele plastice obținute apropiindu-se de restul participanților de la pictură, aducând astfel „pacea” între cele două arte.

Manifestarea se înscrie ca un succes în seria simpozioanelor de acest tip, desfășurate sub egida pictorului Iosif Keber (a doua personaliatate artistică a Gorjului, după Constantin Brâncuși) și realizate inițial strict cu artiști gorjeni, la care s-au adăugat ulterior și alți pictori din România și din străinătate. În perioada 2007-2014, Centrul Brâncuși a organizat Tabăra Națională de Pictură „Iosif Keber”, cu teme diverse și în locații diferite: Curtișoara (2007), Sighetu Marmației (2008), Pulkau (Austria, 2009), Tekija (Serbia, 2010) și Runcu (2014, atunci când a avut și participare internațională). După anul 2015, tabăra se mută la Rânca sau la Runcu, fiind transformată în simpozion internațional de pictură, sub egida Simpozionului Internațional „Atelierele Brâncuși”.

Sorin Buliga

Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, Consiliul Local și Primăria Municipiului Târgu Jiu, Primăria Comunei Peștișani, Uniunea Artiștilor Plastici din România și Filiala Târgu Jiu a UAP au organizat în luna august manifestarea artistică Atelierele „Constantin Brâncuși”, ediția 2023, din cadrul programului „Esența lucrurilor”.  Aceasta a cuprins mai multe evenimente: Simpozionul internațional de sculptură, Simpozionul de pictură și grafică „Iosif Keber”, Concursul de arhitectură „Acasă la Brâncuși” și Concursul de benzi desenate „Acasă la Brâncuși”.

Concursul de arhitectură „Acasă la Brâncuși” s-a desfășurat în perioada 7-31.08.2023 și a avut ca temă „Crearea și integrarea celor trei porți de acces în comuna Peștișani”. Curatorul acestuia a fost arhitectul Viorel Dorel Pasăre. Au participat 15 concurenți, iar vernisarea proiectelor câștigătoare a avut loc în ultima zi a lunii august, la Muzeul Național „Constantin Brâncuși”.

Sorin Buliga

Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, Consiliul Local și Primăria Municipiului Târgu Jiu, Primăria Comunei Peștișani, Uniunea Artiștilor Plastici din România și Filiala Târgu Jiu a UAP au organizat în luna august manifestarea artistică Atelierele „Constantin Brâncuși”, ediția 2023, din cadrul programului „Esența lucrurilor”. Aceasta a cuprins mai multe evenimente: Simpozionul internațional de sculptură, Simpozionul de pictură și grafică „Iosif Keber”, Concursul de arhitectură „Acasă la Brâncuși” și Concursul de benzi desenate „Acasă la Brâncuși”.

Simpozionul internațional de sculptură s-a ținut la Peștișani, nu departe de locul natal al marelui sculptor hobițean, sub egida căruia a avut loc evenimentul. Vernisajul acestuia a avut loc în data de 30 august, chiar în locul unde artiștii și-au creat lucrările. Sculptorii, români și străini, au lucrat în marmură de Rușchița. Odată ce operele lor au fost finalizate, am realizat o serie de interviuri cu acești creatori de notorietate artistică, pentru a le face cunoscută părerea, atât despre creatorul artei moderne, Constantin Brâncuși, cât și despre operele lor realizate în cadrul simpozionului (am exclus aici interogațiile și părerile mele privind tehnica și semnificația lucrărilor, lăsând doar răspunsurile sculptorilor).

Ovidiu Nicolae Popa (România, curatorul simpozionului): Oricare artist vibrează puternic la „chimia” numelui Brâncuși, deoarece acesta face parte din acel „a fi” al fiecărui creator. Cuvântul „Brâncuși” nu îl poți pune în afara ta ca ființă creativă, creativitatea fiind, cred eu, de natură divină. A te așeza și a lucra în spațiul brâncușian este o mare onoare pentru fiecare dintre noi și un plus pentru activitatea noastră. Rolul meu aici este puțin diferit, pentru că mă așez, din nou, în spatele cuvântului „curator”, ceea ce implică și faptul că trebuie să te duci mereu cu gândul la echipa cu care lucrezi. Înseamnă să nu mai faci ceva strict pentru imaginea ta, ci să te poziționezi în spatele unei echipe. Acest „a face” este și pentru altcineva și nu neapărat numai pentru tine. De fapt, eu am credința că a crea ceva bun în viață înseamnă a face pentru celălalt și aceasta este esența. Și atunci când faci ceva pentru celălalt și pentru societate, cred că îți iese și pentru tine. Dacă închizi cercul doar în jurul tău, este posibil să îți lipsească o dimensiune energetică foarte importantă. Dacă deschizi cercul, dar pentru că așa simți, atunci ți se deschid și alte posibilități, o altă lume, în ceea ce faci. Aici, la Peștișani, sunt în această situație, în care am pășit peste firul ierbii peste care a pășit Brâncuși, dar de mână cu ceilalți.

Brâncuși este ceea ce este. El a avut un traseu greu de realizat și a dat o măsură dificil de atins. El răspunde nevoii de regăsire creativă a unui artist, indiferent de rasa sau poporul din care face parte.
Lucrarea mea am numit-o „Ipostaziere” și, în esență, este o aducere în matricea ființei (cu referire la mine, mai ales) a anumitor stări, trăiri existențiale, atât cât pot eu să le cuprind. În principal, este vorba despre relația omului cu divinitatea, dar divinitatea este și mâna prietenului pe umărul tău sau un zâmbet prietenesc. Pentru mine, relația cu Dumnezeu este empatia față de aproapele meu. Eu prind viață în relația cu ceilalți. Aceasta este semnificația mâinii așezate pe acea formă arhitectonică columnară. Există o contradicție aici, între această mână și restul compoziției, dar cu scopul de-a crea un centru de interes.
Cel mai important element al lucrării este potirul, plasat în centrul compoziției. Apoi există și o Trinitate, sugerată prin două arcade și prin mâna despre care am vorbit, aceasta putând să însemne și coborârea Sfântului Duh peste noi, uneori și prin căldura unui zâmbet de la aproapele nostru. Este o lucrare care pleacă de la o idee și am încercat să o sugerez la maximum, prin formele pe care le-am sculptat. Am mers pe elemente minimaliste, în contrast cu unele figurative. E o așezare împreună, pe care am dorit-o armonioasă. Dar am îngenuncheat în fața ideii, tocmai pentru a o transmite cu putere.
Oscar Aguirre Comendador (Spania): Am hotărât să particip la acest simpozion pentru că am ca prieteni sculptori valoroși care mi-au făcut această sugestie, așadar am avut un feedback pozitiv că va fi un simpozion reușit. M-a atras și faptul că Brâncuși este unul dintre marii sculptori ai lumii. Înainte de Brâncuși, pictura, mai ales, era recunoscută ca forma de artă principală, dar de la el încoace sculptura a ieșit puternic în evidență, chiar în prim-plan. În ceea ce privește sursele operelor lui Brâncuși, eu nu mi-am dat seama că el folosea simboluri tradiționale românești, așa cum se văd pe stâlpii de la casele de lemn vechi, până când nu am venit aici și le-am văzut pe acestea din urmă în excursia pe care am făcut-o în Gorj, împreună cu ceilalți colegi. Am înțeles și faptul că între sculptura lui Brâncuși și religia (știu mai multe lucruri despre religia ortodoxă de la prietenii mei români din Spania) și spiritualitatea lui există multe conexiuni. Așadar, în sculptura brîncușiană se regăsește spiritualitatea românescă.

Lucrarea mea se numește „Satul ideal” și am încercat să leg opera mea de locul în care mă aflu. Ea este lucrată într-un stil minimalist, care reprezintă o esență, o concepție care emană din formă, așa cum proceda și Brâncuși (el a adus minimalismul și modernismul la scară mare). Am încercat să creez diferite stări, la un nivel formal. Pentru asta am imaginat o geometrie personală (se poate recunoaște aici și o influență cubistă) care nu este însă una practică. Satul ideal vine din din arhitectura medievală. Eu propun un spațiu ideal, unde trebuie să primeze frumusețea și armonia. La nivel formal, omul nu este prezent, dar el este subînțeles în mintea noastră.

Mircea Lăcătuș (SUA): Lucrarea mea intră în categoria sculpturii moderne și cred că orice sculptor, astăzi, ar trebui să treacă mai întâi prin școala lui Brâncuși, ca apoi să devină un sculptor autentic. Brâncuși a intrat în universalitate printr-o poartă de lemn țărănească din Gorj, devenind astfel cel mai cunoscut, dar și cel mai enigmatic dintre artiștii lumii. La sfârșitul vremurilor, când poporul român va da socoteală în fața divinității, atunci el va arăta o sculptură de-a lui Brâncuși, iar Dumnezeu va zice: „Intrați!”. Prietenul meu, Nicolae Popa și Brâncuși au făcut ca eu să particip la acest simpozion.
Lucrarea mea poartă titlul „Bunul păstor” (cu aspect figurativ) și se trage dintr-o lume a arhaicului, trecută prin filtrul lui Brâncuși și al unui sculptor anonim gotic (lucrarea acestuia, „Madona din Praga”, poate fi văzută la Muzeul de artă din Viena). Așadar, mă mișc între neolitic, gotic și Brâncuși. Lucrarea se referă la ideea de „sacrificiu”: Dumnezeu care Îl aduce ca sacrificiu pe Iisus, Avraam care merge să îl sacrifice prin înjunghiere pe fiul său, Isaac, dar și pe mine și pe fiul meu, Alexandru, decedat la 21 de ani, în circumstanțe încă necunoscute. Ar fi bine dacă acest simpozion ar putea să poarte și numele de „Alexandru”, deoarece tragedia s-a întâmplat acum câteva zile.

Dumitru Ioan Șerban (Italia): Am fost legat de Brâncuși încă de la examenul meu de admitere la Liceul de arte plastice „Nicolae Tonitza” din București când, în aceeași zi, am cumpărat dintr-o librărie două volume dedicate maestrului: romanul „Sfântul din Montparnasse” și un album de artă. La facultatea de artă din capitală aveam față de el o poziție oarecum paradoxală: mă atrăgea și, în aceeași măsură, respingeam ideea de a fi influențat de el. Odată am spus, spre iritarea colegilor mei care nu m-au înțeles, că Brâncuși este ca un munte și, cu cât stai mai departe de el, îl vezi mai bine. Apoi, fiind într-o vizită la Târgu Jiu și ajungând în fața Coloanei (pe la ora opt seara), am avut o senzație stranie, că aceasta „vibra” sau că aerul din jurul ei vibra. Consider această lucrare o esență a folclorului românesc. Iar istoria artei mondiale o văd ca având două etape majore: prima este din arhaic și până la Brâncuși, iar cea de a doua de la Brâncuși și până în prezent.
Lucrarea mea se numește „Timpul cercului deschis” și exprimă paradoxul timpului. Am fost inspirat de conceptele grecești al „timpului ciclic” și al „timpului Kairos” (timpul zeilor, care nu poate fi controlat). De asemenea, am fost inspirat și de desenele unor cercuri care erau alăturate semnăturii lui Eminescu, de pe un document olograf, aparținând marelui poet. Timpul, îl simțim dar nu îl putem descrie. În lucrarea mea, timpul vine de la stânga la dreapta, din trecut în prezent și apoi spre viitor. Cred că timpul se derulează asemănător unei spirale, mai precis pe un cerc care devine o spirală, deoarece el se mișcă în trei dimensiuni.
Sculptura mea se raportează la arta modernă nonfigurativă. Am pus elementele lucrării într-un echilibru, făcându-le să vibreze. Suprafețele sunt rotunjite (convexe) și nu drepte, așa cum le-am văzut, de pildă, în scenele sculptate pe Columna lui Traian din Roma. Cred, ca și artiștii italieni, că „la scultura è uno stato di grazia”, deoarece ea înseamnă și o comunicare cu divinul. Iar criticul de artă este un adevărat filtru al gândurilor artistului.
Eugen Florin Barzu (România): Brâncuși este artistul care a ajuns la esența lucrurilor, pe care a exprimat-o prin formă. În domeniul vizual artistic tridimensional el a atins exprimarea perfectă a ideii, transcrise în formă și materie.

În lucrarea mea „Mugur de viață” se regăsește tema genezei umanului, a vieții propriu-zise, exprimată vizual prin relația compozițională dintre partea celestă și partea terestră. Partea celestă este exprimată vizual prin prezența celor patru aripi de heruvimi. Începutul vieții umane este sugerat de pruncii înfășați, puși însă în legătură cu divinitatea. Impresia care se creează este că viața vine de sus, de la Dumnezeu, spre oameni, într-o dinamică permanentă a unei vieți neîntrerupte.
În această sculptură mă folosesc de toate elementele ce derivă din arta modernă, fără însă a considera că aparțin vreunui curent al acesteia. Aș spune că mă asociez cu arta de tip „Manifest”, una care transmite mesaje. Mari artiști, din timpuri diferite, au procedat astfel: de exemplu, Picasso în arta modernă (vezi lucrarea „Guernica”) sau Goya, cu un secol înainte de Picasso (la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea), prin gravurile din seria „Ororile războiului”.
Valentin Vârtosu (Republica Moldova): Opera lui Brâncuși este ca a unui sclav care muncește, ca a unui rege care ordonă și ca a unui Dumnezeu care creează, după acesta mărturisea. Operele lui vădesc o dublă natură a sa, de țăran și, în același timp, de intelectual. Aș spune că și-a dus zona sa de activitate în ancestral. Opera sa exprimă sacralitate și taină, te cucerește total și îți rămâne la suflet.

Lucrarea mea se numește „Un dorumetru cu capul tăiat (lui Alberto Giacometti)”. Ea se înscrie într-o serie de lucrări, începută acum 10 ani. Acestea au o semnificație comună – măsurători de dor de țară, deoarece noi, românii din afara hotarelor avem mereu un dor de patria-mamă în sufletul nostru. Am realizat „dorumetre” și la Tescani (Bacău) și la Stâncești (acesta dedicat lui George Apostu) și la Ovidiu în județul Constanța, închinat poetului roman exilat la Tomis, Publius Ovidius Naso. Forma de bază pentru „dorumetre” a fost cea a fântânii cu ciutură, cu liniile sale verticale și orizontale, adusă însă în zona artei.
Lucrarea mea de la Peștișani încearcă să prindă o altă fațetă, și anume a unei stări de spirit, mai exact a prieteniei dintre Brâncuși și Giacometti, atunci, în perioada „brâncușiană” a Parisului, după cum îmi place să spun. Ea a fost influențată și de lucrarea lui Giacometti despre violență: „Femeia cu gâtul tăiat”. Nu aparține vreunui curent anume. Unii critici au catalogat „dorumetrele” mele ca fiind postmoderne. Trebuie însă să privești lucrarea așa cum este și să primești starea pe care eu am metamorfozat-o în piatră. Noi, artiștii, avem menirea să creăm esteticul și să aducem astfel bucurie oamenilor.
Francesco Panceri (Italia): Brâncuși este marele maestru al tuturor sculptorilor din lume și a fost foarte important pentru formarea mea ca artist, prima dată ca elev la un liceu de artă și apoi la Accademia di Belle Arti. Consider că el s-a centrat în opera lui pe esență și putere. Opera lui este minimalistă. Cred că a fost influențat de forme esențiale ale arhitecturii tradiționale românești și, mai ales, de elementele decorative ale caselor vechi de lemn din Gorj, pe care le-am văzut la muzeul etnografic din Curtișoara. În orice operă a sa, el a reușit să transforme materialele în așa fel, încât ele să emane spiritualitate. Apoi se simte raportul strâns cu natura în creațiile sale.

Lucrarea mea se numește „Echilibru” și este una abstract-geometrică. Am utilizat anumite forme geometrice care să exprime esență, forță și echilibru. Am încercat ca, prin forme simple, să transmit un mesaj puternic.

Simpozionul internațional de sculptură de la Peștișani a prezentat o dimensiune spirituală evidentă, asumată de sculptorii participanți, nu doar la nivel declarativ ci și faptic, prin operele realizate.

Sorin Buliga

Fotografii: Sorin Buliga

Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” vă invită la vernisarea mai multor manifestări artistice, organizate de instituție în luna august 2023.
Vernisajul Simpozionului internațional de sculptură va avea loc miercuri, 30 august, la ora 18.00, la Peștișani, în spațiul unde acesta a fost organizat (Str. Morii, nr. 17).
Vernisajul Simpozionului de pictură și grafică „Iosif Keber” va avea loc joi, 31 august, la ora 10.00, la Galeriile de Artă „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu.
Vernisajul lucrărilor care au participat în cadrul Concursului de arhitectură „Acasă la Brâncuși” va avea loc joi, 31 august, la ora 11.00, la Muzeul „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu.
Vă așteptăm cu drag să ne fiți alături în aceste experiențe artistice, pline de emoții și descoperiri.