Să poți vedea Parisul la vârsta la care sufletul și mintea își întind aripile să cuprindă tot orizontul poate fi o adevărată binecuvântare. Poate fi un punct de cotitură, un moment de decizie pentru ceea ce vei face mai departe.

Premiul oferit de SC ARTEGO SA câștigătorilor concursului de creație „Pe urmele lui Brâncuși” a avut chiar acest scop: încurajarea tinerilor elevi de liceu din Oltenia să ia contact cu arta adevărată, să descopere locurile legate de biografia lui Constantin Brâncuși, să ia decizii pentru ei înșiși, pentru o viitoare carieră sau profesie. Să vezi pe viu lucrări ale marilor pictori renascentiști, dar și ale pictorilor care au marcat arta modernă europeană este un privilegiu, atunci când din frumos îți hrănești pasiunea și visele. Ca adolescent, îți poți găsi modele, poți să hotărăști să citești și să studiezi mai mult, să lupți să ajungi prin forțe proprii din nou, ca tânăr artist, într-una dintre cele mai mari capitale culturale europene.

Simona Barac și Andreea Golumbeanu sunt cele două eleve au câștigat secțiunile de creație literară, respectiv creație artă plastică și multimedia, în urma jurizării efectuate de către un juriu alcătuit din specialiști în domeniile secțiunilor de concurs.

Prima este elevă în cls. a IX-a la Colegiul Național „Ecaterina Teodoroiu” din Tg-Jiu, având profesoară pe d-na Adela Nișulescu, iar a doua este elevă în cls. a X-a la Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu” dinTg-Jiu, coordonator prof. Daniel Dumitru Șerban. Munca, pasiunea, dar și un semn de la Cel de Sus le-au oferit șansa de a fi selecționate dintre cei 65 de participanți. Pentru Andreea, plecare a fost chiar incertă până la un moment dat, însă copiii buni au întotdeauna un înger păzitor, astfel că ajunsă  la Paris a avut posibilitatea să stea față în față cu creațiile idolului ei într-ale picturii, Pablo Picasso, al cărui stil îl urmează și care i-a atras și porecla de „Micuța Picasso”.

Vizita la Paris a început, cum era și firesc, chiar cu Atelierul lui Brâncuși situat în Place Beaubourg, unde atelierul este reprodus în cele mai mici detalii, cu cele trei încăperi unde operele din piatră, marmură, ghips, lemn, metal se află exact în aceleași poziții în care au fost lăsate de Brâncuși în atelierul original. Cele două camere mai mici alăturate adăpostesc numeroase unelte și instrumente pe care le folosea sculptorul, cuptoare, bancuri de lucru, dar și instrumentele muzicale la care acesta cânta, delectându-și musafirii.

Au fost momente de reală emoție: dincolo de pereții de sticlă se afla „spațiul Brâncuși”, locul unde tânărul absolvent de Arte Frumoase de la București și, mai apoi, genialul sculptor care avea să influențeze întreaga artă plastică a secolului XX, a adunat creații realizate în cei peste 40 de ani în care a locuit la Paris. Pentru Simona, „Atelierul lui Brâncuşi este una dintre «florIle» Parisului. Nu credeam că voi avea vreodată şansa de a vedea toate operele acestui sculptor român! Aici este o adevărată comoară artistică, iar pozele nu pot reda frumuseţea formelor…”

Am continuat vizita din după-amiaza zilei de vineri, 11 aprilie, la Centrul Pompidou, care adăpostește expoziția permanentă de artă modernă și o expoziție Henri Cartier-Bresson. Un adevărat documentar social, politic, de război al secolului XX, văzut prin ochii unui artist fotograf, pictor deopotrivă, considerat părintele foto-jurnalismului. Modul de expunere și de organizare a expoziției a fost, de asemenea, de natură să ne țină minute în șir în fața fotografiilor sau a marilor sau micilor ecrane încastrate în pereți, pe care rulau filme având semnătura Cartier-Bresson. De altfel, o coadă de 30 de minute arăta interesul extrem de mare pentru expoziție al diverșilor vizitatori.

Ca o paranteză, dacă vrei să întâlnești oameni din toate colțurile lumii, du-te la Paris. Pe lângă asiatici și africani, angajați să facă muncile care nu prea le plac francezilor, pe lângă populația stabilă de doar 2,5 milioane locuitori, Parisul este vizitat anual de peste 30 de milioane de turiști, pe mulți dintre ei putând să-i întâlnești la picioarele Turnului Eiffel.

În Place Beaubourg, piața în care se află atât Atelierul Brâncuși, cât și Centrul G. Pompidou (o construcție care distonează puternic cu arhitectura înconjurătoare), diverși artizani își prezintă creațiile lor în aer liber, în fața turiștilor curioși care pot să cumpere sau doar să privească modul cum o simplă sârmă, îndoită cu talent și migală, se poate transforma în conturul unui animal, să admire brățări, mici bijuterii specifice continentului negru, fie din nordul magrebian, fie din centrul Africii. În același spațiu evoluează artiști de circ, dansatori, iluzioniști, artiști plastici care desenează pe asfalt, copii care se desfășoară liber într-un spațiu nonconformist.

Seara ne-am îndreptat spre cheiurile Senei, unde am privit spectacolul aprinderii luminilor pe podurile care traversează fluviul, viața zgomotoasă și colorată a tinerilor care iau o masă frugală direct pe cheiuri, sub poduri sau dorm în aer liber. Tot aici expun numeroși artiști plastici, împătimiți buchiniști și anticari cu care poți să stai de vorbă sau să privești spectacolul plimbărilor de seară cu vaporașele pe Sena.

Vizita la Muzeul Luvru, cel mai mare muzeu de istorie și artă al Franței, reședință de lux a regilor Franței, a marcat cea de-a doua zi. Cu o suprafață de peste 60.000 mp destinată expozițiilor, trei aripi imense (Richelieu, Suly, Denon), cu curți interioare amenajate cu statui sau replici ale unor statui originale, Muzeul Luvru ar necesita pentru o vizitare concludentă cel puțin o săptămână. Deține sute de mii de exponate aparținând antichității grecești, etrusce, romane, egiptene, pictură și sculptură europeană, flamandă, franceză, italiană etc. Cu atât mai bine venite sunt băncuțele din lemn, acoperite cu perne din piele, amplasate ici și colo în sălile de expoziții. O notă aparte o dau cei câțiva artiști care realizează pe viu copii după lucrări celebre, probabil la comanda unor alte muzee sau firme cu potențial financiar care își pot permite să plătească atât chiria pentru sală, cât și creația artistului.

Dar Parisul trebuie cunoscut și prin contactul cu viața obișnuită a francezilor. Care sunt suficient de discreți pentru a nu-ți permite să le deranjezi intimitatea. Pentru așa ceva îți trebuie, cu siguranță, un ghid francez. Jill, doamna care ne-a condus printr-unul dintre cele mai vechi cartiere ale Parisului, Le Marais, este membru al asociației „Parisien d’un jour, parisien toujour” de trei ani. Cadru universitar, profesor de comunicare, ne-a vorbit despre istoria acestor locuri, clădiri, muzee, locuri în care și-au construit adevărate cartiere cu specific evreii, musulmanii sau credincioșii de alte religii. Interesante informații am aflat despre arhitectura clădirilor, despre eforturile de modernizare și asanare a zonei în secolul XIX, despre istoria sângeroasă a capetelor încoronate care își construiseră aici palate încă din sec. XVI.

Duminică, 13 aprilie, ultima zi a excursiei noastre, a reprezentat momentul „de vârf”, la propriu, pentru că am putut privi panorama Parisului de la înălțimea celor peste 300 de metri ai Turnului Eiffel. Din păcate, din galeria inginerilor care au contribuit la ridicarea construcției metalice, expusă la etajul II, lipsește inginerul român Gheorghe Pănculescu fără a cărui metodă de îmbinare a grinzilor de metal, folosită și de Gustave Eiffel, nu s-ar fi putut înălța o astfel de construcție gigantică la vremea respectivă. Impresiile personale ale fetelor sunt estompate de regretul că nu pot fi împreună cu cei dragi. „Din Turnul Eiffel se poate observa Parisul în toată splendoarea sa: clădirile impunătoare şi fineţea cu care se împletesc străzile printre ele. Această privelişte este unică! Le doresc tuturor să ajungă în Paris măcar o dată. Eu am rămas cuprinsă de un dor pe care nu l-am mai simţit până acum şi îmi doresc din tot sufletul să mă întorc în Paris cândva împreună cu familia mea!”, a exclamat Simona, din nou.

Pentru a completa tabloul colecțiilor de artă plastică din capitala Franței, nu putea să lipsească o vizită la Muzeul d’Orsay, adăpostit  în fosta gară cu același nume, unde se află opere de artă plastică, sculptură, fotografie ș.a.

Luni dimineaţa, avionul aceleiaşi companii care ne dusese cu trei zile în urmă în capitala Franței ne readuce în siguranţă la Bucureşti. La revederea cu membrii familiilor, Andreea şi Simona îşi promit şi le promit că vor învăţa foarte bine franceza şi engleza, limbile care sunt convinse că le vor permite să cunoască şi să înţeleagă foarte bine istoria şi cultura ţărilor pe care intenţionează să le viziteze atunci când vor fi mari și își vor permite să-și ia cu ele prietenii și familiile.

Un îndemn pentru toți copiii talentați să participe la următoarea ediție a acestui concurs, care le poate aduce excursia mult visată la Paris!