Vineri 25 martie 2016, la Biblioteca Dinicu Golescu din Piteşti a avut loc ediţia jubiliară (a X-a) a simpozionului naţional (cu participare internaţională) „România între Orient şi Occident”. Organizatorul acestuia a fost Editura Zodia Fecioarei din Piteşti, în excelenta coordonare a doamnelor profesoare Mona Maria Vâlceanu (directoarea editurii) şi Gabriela Nicoleta Georgescu.

Au participat numeroase personalităţi din ţară şi de peste hotare: Dr. Mihai Popa (director Ed. Academiei Române), dr. Mihai Neagu Basarab (director Institutul Cultural Român, Freiburg), jurnalistul francez Raymond Clarinard (redactor-şef Courrier international, Paris), prof. dr. F. Firan (dir. Ed. Scrisul Românesc), prof. univ. dr. I. Roşca, prof. univ. dr. I. Popa (Fundaţia Memoria, Argeş), prof. dr. N. Georgescu (critic literar, eminent eminescolog), Aurel Goci (critic literar), jurnalistul F. Popescu (redactor-şef Bucureştiul literar şi artistic), dr. I. Mocioi, dr. Sorin Lory Buliga (Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare Constantin Brâncuşi, Târgu-Jiu), prof. Şt. Stăiculescu, Doina Rizea (Casa Edit. Floare albastră), C. Roşu (dir. Ed. Betta), scriitor I. Barbu (dir. Ed. Antim Ivireanul), I.C. Ştefan (dir. Ed. Arefana), jurnalistul P. Cichirdean (redactor-şef Cultura Vâlceană), poetul V. Diaconu (redactor-şef rev. Cafeneaua literară), prof. Lucian Costache, Simona Fusaru (rev. Argeş), ing. M. Sporiş, scriitor M. Ghiţescu, prof. V. Ghiţescu, prof. Steluţa Istrătescu, actor Puiu Mărgescu şi Gh. Cărbunescu.

Manifestarea a avut loc în sala de conferinţe a bibliotecii, unde s-a organizat şi o bogată expoziţie de carte, fiind invitate editurile Betta (Bucureşti), Scrisul Românesc (Craiova), Antim Ivireanul (Rm. Vâlcea) şi Zodia Fecioarei (Piteşti).

Doamna profesoară Maria Mona Vâlceanu a sugerat, înainte de începerea simpozionului, un moment de reculegere în memoria academicianului Solomon Marcus, a cărui înmormântare a avut loc la cimitirul Filantropia din București, în ziua de 20 martie 2016. Domnia sa a participat anterior la această manifestare culturală, de aceea ediția de anul acesta s-a plasat sub semnul cuvintelor sale: „Literatura și matematica sunt fiice ale mitului”.

Majoritatea comunicărilor a avut ca temă plasarea României în contextul european. Din partea organizatorilor, cuvântul de deschidere a fost rostit de prof. dr. Gabriela Georgescu, care a punctat lupta susținerii unui puternic pol spiritual între Orient și Occident, desfășurată vreme de secole, amintind nume ca Dimitrie Cantemir, Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade, Constantin Brâncuși.

În ceea ce priveşte situarea culturală şi spirituală a României (rod al poziţionării sale geografice), putem afirma şi noi, întocmai ca Mircea Eliade: „suntem în Orient şi totuşi în Occident”. Nu numai savantul român, dar şi alţi mulţi istorici şi filosofi ai culturii au considerat că în spatiul sud-est european, de care ţine şi civilizaţia românească, s-a realizat o sinteză între spiritul oriental si cel occidental, cu trăsături proprii.

Eliade a fost însă printre primii care au atras atenţia, pe fondul crizei tot mai acute a culturii occidentale, asupra rolului de intermediere pe care îl poate avea spiritualitatea românească, în dialogul necesar şi inevitabil între cultura occidentală şi cultura popoarelor din Orient (şi mai ales a celor care reintră puternic în istorie, aşa cum ar fi China şi India). Cultura impresionantă a Occidentului, care s-a impus întregii lumi (cu impuls puternic în Renaştere), este însă una a păturii sale intelectuale, pe când activitatea culturală scrisă în Ţările Române „s-a făcut pentru luminarea şi întărirea sufletească a poporului”.

Totuşi, în ultimele decenii se constată o schimbare. Aşa cum remarca cel mai mare teolog al ţării, prof. dr. Dumitru Stăniloaie, dacă Europa (prin reprezentanţii acestei culturi de tip individualist) până de curând considera „creaţia folclorică ca pe o arheologie spirituală”, astăzi ea şi-a schimbat atitudinea faţă de „cultura populară, datorită necesităţii de a intra în dialog cu popoarele afro-asiatice”.

Evenimentele actuale (migraţia musulmană şi atentatele teroriste) impun mai mult ca niciodată această necesitate imperioasă, dialogurile culturale şi interconfesionale fiind, credem, prevalente ca importanţă. În acest sens, comunicarea profesorului universitar I. Roşca a fost binevenită: conflictele lumii de azi nu ţin neapărat de cele religioase (existând astăzi părerea conform căreia religia este un important impediment în dialogul între civilizaţii), ci ţin de diferenţe economice, politice şi sociale. Iar teroriştii interpretează greşit Coranul, din moment ce acolo nu există niciun îndemn spre omucidere.

Jurnalistul francez Raymond Clarinard (preocupat constant de regândirea libertăţii într-o Europă multiculturală) a vorbit la modul concret despre situaţia explozivă din Europa – şi în special din Franţa şi Belgia – creată în urma migraţiilor şi mai ales a recentelor atentate.

Jurnalistul Florentin Popescu a atins un punct sensibil, vorbind despre dificultatea de-a publica lucrările unor mari personalităţi româneşti, pe „considerente conjuncturale” (aşa cum ar fi, de pildă, cele „cinci cărţi scrise de Constantin Noica despre patrie şi patriotism”). În cazul lui Eliade, dacă românii descopereau după Revoluţie, cu mândrie, că un mare cărturar aparţinând acestui popor a intrat în universalitate (după cum un mare scriitor spunea despre el: „român şi universal”, fără a fi totuşi „nici provincial, nici cosmopolit”) şi ne reprezintă ţara, de la un timp încoace se pare că acesta a intrat într-un con de umbră, deşi evenimentele politice incriminate din România, în perioada 1938-1941, s-au desfăşurat fără participarea lui.

În ceea ce priveşte polemica împotriva lui Eliade, unii din invitaţi au constatat că mulţi dintre detractorii săi (mai ales în SUA) se citează între ei, tezele lor construindu-se astfel pe premise false. Au apărut însă şi cărţi care apără reputaţia marelui istoric al religiilor, aşa cum ar fi: „Mircea Eliade, Legiunea şi Noua Inchiziţie” de Claudio Mutti şi „În apărarea lui Mircea Eliade” de Fr. I. Dworschak. I.P. Culianu, Mircea Handoca ş.a. s-au angajat şi ei în apărarea maestrului.

Dr. M. N. Basarab explica în cadrul conferinţei că „M. Eliade făcea parte dintr-o generaţie care credea în Dumnezeu şi îşi iubea patria; fiecare ins în funcţie de inteligenţa şi de temperamentul său”.

Scriitorul, jurnalistul și editorul Ioan Barbu relata despre faptul că „nu există carte scrisă de Mircea Eliade care să nu fi fost tradusă în Japonia” şi despre nedumerirea unor oameni de cultură japonezi care nu înţeleg de ce acesta este criticat aşa de mult. Se pare că faptul de a fi fost discipolul lui Nae Ionescu i-a cauzat acestuia problemele care au urmat. Tot domnia sa ne-a informat că „la Chicago, există două curente: unul format din cei care-l susţin puternic şi altul din cei care îi sunt împotrivă. Şi azi se luptă între ei”.

Au mai fost prezentate şi comunicări pe alte teme, privind mitul lupului dacic (dr. I. Mocioi) sau despre însemnările lui Eliade referitoare la antroposofia lui Rudolf Steiner (prof. Şt. Stăiculescu).

Dr. S. Buliga a prezentat rezultatele unui studiu (ilustrat cu numeroase imagini) privind temele comune mitice din opera filosofică a lui M. Eliade şi cea sculpturală a lui Ct. Brâncuşi: Coloana Cerului (Axis Mundi), Androginul (ce exprimă conceptul de coincidentia oppositorum), Labirintul, Oul Lumii, Drumul spre Centru, Marea Trecere (transcendenţa) etc. Acestea apar în numeroase lucrări brâncuşiene: Sărutul, Coloana fără Sfârşit, ciclul Păsărilor, ciclul Ovoidelor, Cuminţenia Pământului, Spiritul lui Buddha (Regele Regilor) sau în Templul de la Indore (opera neînfăptuită însă în plan fizic). S-a încercat astfel demonstrarea faptului că Brâncuşi a încifrat în lucrările sale unele idei, credinţe şi mituri esenţiale (multe din ele subsumate mitului eternei reîntoarceri), care au fost cercetate mai târziu şi independent, din prisma istoriei religiilor, de către Mircea Eliade.

Este interesant faptul că în Spiritul lui Buddha sau în planul Templului de la Indore, Brâncuşi s-a folosit de simboluri arhaice din arta populară românescă, în ciuda faptului că operele exprimă (chiar prin onomastica lor) preceptele filosofiilor şi religiilor indiene (în special budism, hinduism şi brahmanism). Artistul ar fi creat posibilitatea decriptării simbolurilor folclorice româneşti respective în cheia filosofiilor indiene, tocmai cu scopul de a arunca o nouă lumină asupra înţelegerii lor, deoarece semnificaţia reală a acestora s-a pierdut de-a lungul timpului (şi datorită intransigenţei culturii occidentale, de la Renaştere până în prezent, care a aruncat un val de neînţelegere şi de discreditare tocmai asupra unei părţi arhaice şi esenţiale a moşteniri sale spirituale).

Simbolurile plastice folosite de Brâncuşi au, de asemenea, un caracter universal, regăsindu-se şi în India, ceea ce demonstrează atât confluenţa celor două civilizaţii, indiană şi românească (deoarece ambele au ataşe puternice în lumea arhaică), cât şi poziţia de punte culturală şi spirituală a României între Orient şi Occident.

Scriitoarea Maria Mona Vâlceanu a subliniat importanța desfășurării unor asemenea evenimente culturale care să reunească scriitori, jurnaliști și editori din mai multe orașe ale țării, pentru că, mai mult decât din viaţa materială, un popor trăiește din viața ideilor gânditorilor săi, de la primii cărturari din spațiul daco-român, până la generația contemporană, Eminescu, Eliade Brâncuși, Enescu fiind firește stâlpii de susținere ai nemuritorului edificiu.

În după-amiaza aceleiaşi zile, numeroşii invitaţi au vizitat Mânăstirea Aninoasa, unul din cele mai importante lăcaşe de cult ale Arhiepiscopiei Argeşului şi Muscelului, apoi discuțiile au continuat în satul Nucşoara, un important loc al rezistenţei anticomuniste din România (ultimii membri ai grupului de rezistenţă de aici, cel mai longeviv din ţară, au fost arestaţi târziu, în anul 1958). Editorii și scriitori a făcut donații de carte bibliotecii școlii, unde au fost întâmpinați de directorul acesteia şi de primarul comunei Nucșoara.

Sorin Lory Buliga