Continuăm prezentarea artiștilor și a lucrărilor care se apropie de final, în Simpozionul de Sculptură și Pictură de la Curtișoara.
Profesorul atâtor generații de elevi și viitori artiști, Gheorghe Plăveți și-a ales spațiul de lucru în proximitatea bisericii din complexul arhitectonic Tătărescu, acolo unde simte cel mai bine influența spirituală care îi călăuzește dintotdeauna creațiile. Lucrările sale, „Troță I” și „Troiță II”, se caracterizează prin rigoare, proporții și profunzime, armonie cromatică și influența unei anumite simplități specifice artei noastre populare, din care „cu smerenie de meșter anonim mă hranesc”, așa cum declară artistul.
Vasile Fuiorea, curatorul secțiunii de pictură, spune că s-a inspirat din realitatea imediată a arhitecturii populare gorjenene, care se regăsește în situl Muzeului Arhitecturii Populare de la Curtișoara, Gorj. Astfel, au rezultat lucrările din seria „Poartă spre lumină II și III”, serie începută în anul 2007, în cadrul primului Simpozion de pictura „Iosif Keber”. „Motivul Porții, cu monumentalitatea sa și elementele estetice specifice, sunt punctul de plecare pentru cercetarea artistică, având ca instrument de lucru pictura, semnificând relația formelor cu lumina, sub toate aspectele și valențele simbolice și culturale”, ne-a declarat artistul.
Mihai Ecobici utilizează un limbaj abstract, pe care cu greu îl poate decodifica privitorul neavizat. Spune că merge pe ideea de simplificare a maestrului Brâncuși: „Se ferea să facă detalii, să facă floricele, a mers pe simplitate. Atât. Lemnul ăsta spune tot, nu trebuie să-l povestești. Aici este o unitate în diversitate, este un lemn viu și trebuie să rămână așa. Lucrarea se va chema ori Familie, ori Frați. Toți dintr-un trunchi. Cu o origine comună”.
Vlad Ciobanu, curatorul simpozionului de sculptură, vorbește prin lucrarea sa, de tradiția aulică a istoriei românești, insuficient explorată de sculptura autohtonă. „Părerea mea este că sculptura românească a explorat destul de bine, de aprofundat și foarte divers filonul etnografic, etnologic, de tradiție populară. Dar noi am avut și o tradiție aulică, am avut principi, am avut principate, domnitori, voievozi. Am intrat în istorie cu niște fapte ale lor. Și a existat o viață de curte și a existat și o viață monahală, care s-au întrepătruns. Viața de curte, viața principilor, principeselor, domnițelor, boierilor, nevestelor acestora, s-a întretăiat cu viața de mănăstire. De aceea, încerc să fac o principesă și încerc să explorez zona asta. Eu cred că un copac fără rădăcini îl poartă vântul oriunde. Și astea ar fi o parte din rădăcinile noastre. Vreau să o integrez în locul ăsta și se va numi Rugă”.
Vernisajul lucrărilor realizate în cadrul Simpozionului de Sculptură și Pictură – Atelierele Brâncuși, ediția 2020, va avea loc vineri, ora 12, la Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara.
