În data de 20 octombrie 1937[1], Liga Națională a Femeilor Gorjene aducea la cunoștință Primăriei Târgu Jiu, prin adresa nr. 6330, hotărârea ei de a dărui orașului „o coloană și un portal de piatră opere a marelui sculptor Brâncuşi, care în chipul acesta aduce un prinos de recunoştiinţă Judeţului său natal”. Intenția Ligii era formulată astfel: „Crearea unei străzi care va purta numele «Calea Eroilor», cale care va porni din preajma Jiului trecând prin grădina publică, pentru a merge până la actualele cazărmi […] La începutul acestei căi se va așeza portalul sus-numit, iar pe promontoriul ei lângă cazărmi, se va ridica coloana recunoștiinței, legându-se astfel amintirea locurilor pentru care au luptat Eroii gorjeni, cu ideea recunoștiinței fără de sfârșit simbolizată prin coloană” (se face mențiunea că Liga va pune la dispoziție suma de 750.000 lei pentru plata exproprierilor respective).

Se mai aduce la cunoștință că Liga a luat pe răspunderea sa „construcția Bisericei Sf. Apostoli care se află pe strada destinată Eroilor”. Se poate înțelege de aici că biserica, precum și strada respectivă erau închinate preamăririi actelor de eroism ale gorjenilor. Se face precizarea că: „Atât facturile de plată ale celor 2 monumente, clădirea bisericei precum și suma depusă pentru plata exproprierilor reprezentând valoarea de lei 2.200.000 sunt rezultatele exclusive ale muncii noastre de ani de zile…” (i.e. Liga Națională a Femeilor Gorjene). Se specifică în final că Liga înțelege „ca orașul Tg.Jiu să respecte întotdeauna donațiunea în forma în care a fost făcută”. Pe versoul scrisorii se află decizia olografă a Consiliului comunal cu nr. 151 din 12 noiembrie 1937[2], prin care se  acceptă donaţia Ligii.

Din textul dactilografiat al deciziei (nr. 151 din 12 noiembrie 1937[3]), Consiliul comunal „acceptă donațiunea ce se face orașului, în condițiunile arătate prin această scrisoare. Aprobă ca strada nou creiată și care începe din fața regimentelor dela intersecția str. T. Vladimirescu cu str. Unirea, trecând pe la monumentul «Recunoștiinței» și apoi înconjurând biserica Sf. Apostoli și urmând traseul str. Gr. Săftoiu, prelungindu-se pe o porțiune nou creiată din str. Victoria până în Bulevardul C.A. Rosetti și aleia din grădina publică, până la digul Jiului, să poarte denumirea «Calea Eroilor»”.

Realizarea ansamblului monumental a acoperit perioada 1937-1938, Brâncuși fiind puternic susținut în demersul său de către Liga Națională a Femeilor din Gorj condusă de Aretia Tătărescu, de primul ministru liberal Gheorghe Tătărescu și de primarii orașului Târgu Jiu.

Continuare »

În urmă cu optzeci de ani, pe 7 noiembrie 1937, Biserica cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel era târnosită (sfințită) de către însuși mitropolitul Miron Cristea, primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La această importantă sărbătoare a participat Gheorghe Tătărescu, prim-ministrul României, reprezentanți ai Casei Regale și ai Guvernului, episcopii Râmnicului și Hușilor, un impresionant sobor de preoți, Arethia Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor din Gorj, garda regală și un numeros public. Imaginile acelui moment înălțător au fost înregistrate pe peliculă de către Constantin Brâncuși, venit la Târgu-Jiu să supravegheze lucrările la operele din piatră care urmau să fie amplasate în Grădina publică. În aceeași perioadă se desfășurau și lucrările de extindere a str. Gr. Săftoiu spre est, până în bulevardul C.A. Rosetti (astăzi bd. C. Brâncuși) și spre vest, până la parcul care urma să înconjoare Coloana fără Sfârșit. Se contura, astfel, viitoarea Cale a Eroilor.

Continuare »

Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”
Municipiul Târgu-Jiu este recunoscut în lume prin operele Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, realizat în anii 1937-1938 de Constantin Brâncuşi, unul dintre marii artişti mondiali. Lucrările acestui ansamblu (Masa Tăcerii, Poarta Sărutului, Coloana Infinitului) definesc concepţia creatoare a artistului şi sunt mărturii în timp ale sufletului şi geniului românesc.
Lucrările monumentale au fost realizate în baza unui proiect, care aşa cum mărturisea chiar Constantin Brâncuşi era alcătuit din elemente arhitecturale cu valoare simbolică: „o alee, care plecând de pe digul Jiului, care este locul de evocare al actelor de vitejie gorjeană, ar trece pe sub un portal, ce în viitor ar marca şi intrarea în grădina publică, pentru ca, continunând spre biserica ce se renovează, să se termine această cale ce va purta chiar şi denumirea de Calea Eroilor, la monumentul recunoştinţei, întruchipat dintr-o coloană înaltă de circa 29 m, înălţându-se fără sfârşit, aşa cum trebuie să fie şi recunoştinţa noastră.”
Ansamblul a fost inaugurat la data de 27 octombrie 1938 şi reprezintă un omagiu adus eroilor căzuţi în timpul primului război mondial.
În aprilie 2007 la Târgu-Jiu a fost dezvelit înscrisul care atestă hotărârea Uniunii Europene de includere a Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” în patrimoniul cultural european (odată cu Palatul Cantacuzino, Ateneul Român din Bucureşti şi cetatea Histria din judeţul Constanţa).

Prof. Dr. Ion Mocioi – „BRÂNCUŞI – OPERA”

‹‹ “Coloana fără de sfârşit”, denumită local”Coloana recunoştinţei fără sfârşit faţă de eroii patriei”, cunoscută şi sub apelaţia “Coloana Infinită”, cel mai important monument al artei contemporane, s-a realizat în 1937 şi 1938.Se include în ciclul arhitectonic “Coloana fără sfârşit”, ca ultimă versiune.
Structural cuprinde 16 elemente clepsidră, de patru ori numărul elementelor binare din prima versiune a ciclului respectiv.Are formula de supleţe 1/2+15+1/2 şi formula de zvelteţe 1:2:4, respectiv 45:90:180 cm.Înălţimea lucrării este de 2933 cm iar greutatea ei de circa 29 tone.
Din punct de vedere al construcţiei, a fost ridicată în 1937 pe principiul înşirării unor”mărgele”pe un fir de aţă.
Mărgele sunt romboide din fontă turnate la Petroşani dupa un model din lemn de tei cioplit de Brâncuşi. „Firul ” interior este o structură de rezistenţă din trei tronsoane de tablă de oţel turnată la Reşita.Montajul s-a făcut la Târgu Jiu sub antrepriză.Ridicarea „Coloanei fără de sfârşit ”la Târgu Jiu a fost supravegheată de inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, fiul unui bun prieten gorjan al artistului.Proiectul structurii de rezistenţă s-a realizat la Uzina de Utilaj Minier din Petroşani, sub supravegherea lui Gavrilă Şomlo.Din mărturiile colaboratorilor tehnici şi din desenul păstrat la Petroşani se ştie că monumentala „Coloană fără sfârşit”are înălţimea totală de 31,80 mp.Montajul operei s-a terminat în noiembrie 1937 iar metalizarea ei în galben –dorită de sculptor a fost gata în iulie 1938. »

Ştefan Georgescu-Gorjan-„AM LUCRAT CU BRÂNCUŞI”

‹‹Nu contest că Brâncuşi va fi folosit cândva denumirea de „Coloana pomenirii fără de sfârşit”.Eu însă nu l-am auzit niciodată spunându-i aşa. În convorbirile noastre zilnice cuvântul „coloană”se repeta de zeci de ori, fiind principala noastră preocupare în acea epocă. De cele mai multe ori, Brâncuşi spunea numai „coloana”, fără vreun adjectiv, însă titulatura întreagă, pe care a folosit-o de nenumărate ori, a fost „Coloana Infinită„
Chiar dacă ideea conducătoare a ansamblului statuar de la Târgu Jiu a fost „recunoştinţa fără de sfârşit” sau „pomenirea”,coloana lui Brâncuşi nu simbolizează „recunoştinţa fără de sfârşit ”sau „pomenirea fără de sfârşit”, ci este expresia plastică a infinitului pur şi simplu, detaşat de orice atribut. Căutările „formei”, caracteristice geniului lui Brâncuşi, l-au dus la acele soluţii definitive, intrate azi în patrimoniul artei universale, care se numesc „Pasăre în spaţiu” sau „Coloana Infinită”.
Coloana Infinită de la Târgu Jiu, formată din elemente armonice, ale căror dimensiuni şi al căror număr au fost stabilite după lungi dezbateri şi căutări, nu reprezintă o simplă replică a coloanei infinite de interior. Ea rămâne o individualitate proprie , adecvată spaţiului larg , dar rămâne totuşi „Coloana Infinită”, simbolul nesfârşitului în sine, un simbol quasi-matematic al esteticii noi.››

Dumitru Mălăescu Băleşti – „La pas spre infinit ”

‹‹ „Aleea scaunelor” prin cele 30 de „scaune” pune în evidenţă cele 30 de zile ale lunii calendaristice care corespund revoluţiei siderale ce durează 27 zile, 7 ore, 43 minute şi revoluţiei astrale cu durata de 29 de zile, 12 ore şi 44 minute, condiţionate de relaţia Soare –Pământ – Lună.
În mişcarea ei în jurul planetei Pământ al cărui satelit natural este, Luna cunoaşte cele patru faze principale :Luna plină, Primul pătrar, Luna nouă, Al doilea pătrar şi alte patru faze intermediare. În realitate poziţia Lunii se schimbă în fiecare noapte, expunând mai mult sau mai puţin din jumătatea luminată, spre Pământ. Brâncuşi a redat magistral aceste relaţii care însoţesc luna calendaristică şi luna astrală.››
Dumitru Mălăescu Băleşti- „La pas spre infinit ”

Prof. Dr. Ion Mocioi – „BRÂNCUŞI – OPERA”

‹‹„Masa Tăcerii” a fost realizată în anul 1937, într-o primă versiune, din piatră de Câmpulung, sub forma mesei ţărăneşti, simplă, joasă, din tăblie (200x 45 cm) şi picior (160×45 cm), şi a fost amplasată în locul celei de astăzi. Nemulţumit probabil, de dimensiunile ei, în 1938 a comandat la un atelier din Deva, după desenele sale, o nouă masă, din piatră de Bampotoc, cu noi dimensiuni ale tăbliei (215×45 cm) şi piciorul ei (175×45 cm) pe care n-a amplasat-o astfel.A recurs la o variantă combinatorie care a preluat tăblia primei versiuni drept picior şi pe cea a versiunii a doua drept tăblie, asigurându-i astfel o nouă proporţie interioară şi monumentalitate.Părţile la care a renunţat au fost abandonate într-un desiş din Grădina publică. Continuare »

Prof. Dr. Ion Mocioi – „BRÂNCUŞI – OPERA”

‹‹ “Poarta Sărutului”, numită de sculptor uneori”Templul sărutului”, a fost realizată manual de Brâncuşi, ajutat de câţiva cioplitori. Este din piatră de Bampotoc(527x658x184cm).A fost ridicată în 1937 şi finisată în 1938.Se află la vreo douăzeci de metri de la intrarea centrală în Grădina publică Târgu Jiu. Se ştie din mărturii orale că amplasamentul ei a fost schimbat de două ori înainte de a se stabili locul pe care s-a ridicat.
Pentru realizarea”Porţii sărutului”, sculptorul a realizat o machetă la scara 1:10.Opera păstrează proporţiile de zece ori mărite ale machetei. De asemenea, se cunosc dimensiunile în machetă ale stâlpilor, care sunt „Coloana sărutului”, şi ale arhitravei în formă de „Ladă de zestre”, reduse la scară.
„Coloanele sărutului” ca stâlpi ai „Porţii sărutului”au dimensiuni care le structurează din câte două cuburi suprapuse(332×168)iar arhitrava”Lada de zestre” ce o împlineşte ca „Arc de triumf”are aproximativ dimensiunile a patru cuburi alăturate pe orizontală(180x658x180cm), deasupra ei întinzându-se o placă protectoare(de circa 15x658x184cm)din piatră(acoperită cu plumb, din 1964, pentru protecţie).
Stâlpii „Coloanei sărutului”prezintă multiplicat simbolul ochilor îngemănaţi iar arhitrava „Porţii sărutului” reproduce, incizat de patruzeci de ori”Sărutul”din Montparnasse, sugerând o horă.
Cele două”Bănci”cioplite din piatră(79x170x82cm)pentru a fi amplasate iniţial în nişele din „Aleea scaunelor”au fost ulterior fixate de sculptor de-o parte şi de alta a „Porţii sărutului”, legându-le semnificaţia de această operă.››

Ion Pogorilovschi – BRÂNCUŞI, APOGEUL IMAGINARULUI

‹‹Poarta sărutului recreează locul din Hobiţa unde uliţa copilăriei sculptorului, venind perpendicular dinspre luncă şi apă, dă în drumul mare, ajunge în „centrul satului” în nucleul vieţii lui.
În acest punct exista, când am bătut prima oară locurile lui Brâncuşi, o enormă bancă de lemn, mai bine zis un bătrân copac prăvălit lângă şanţ şi apoi fasonat lapidar. Prin caracterul brut, masivitatea şi poziţia sa aminteau băncile brâncuşiene de piatră puse de o parte şi de alta a Porţii, la Târgu Jiu.››