Vineri, 4 septembrie, la Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara a avut loc vernisajul expoziției cuprinzând lucrările realizate de sculptori și artiști plastici în cadrul Simpozionului Internațional de Sculptură și Pictură, Atelierele Brâncuși, ediția 2020.
Cadrul patriarhal, deja familiar, al satului cu bijuterii arhitectonice de la Curtișoara, a fost ambianța perfectă pentru prezentarea picturilor și sculpturilor realizate de artiști în cele 12 zile de simpozion. De altfel, privitorii au putut observa cu ușurință influența pe care această vecinătate a avut-o asupra temelor abordate de artiști.
Silueta impunătoare, dar elegantă, cu trăsături bizantine a domniței create de Vlad Ciobanu, din paltin alb, se profilează perfect pe zidul culei Tătărăștilor. Dacă nu i-am vedea fizionomia severă, aproape marcată de trăirea interioară, am zice că a ieșit în curte să-și primească oaspeții. Dar nu, ea este „În rugă”, cu mâinile încrucișate, care tocmai au lăsat deoparte șiragul de mătănii.
„Frații” lui Mihai Ecobici nasc toți din același trunchi al stejarului din pădurile României. Sunt strâns uniți, le curge în vine aceeași sevă, dar sunt totuși diferiți. Cei din margini se sprijină pe cel mijlociu, mai puternic, mai hotărât, mai avântat. Par să spună povestea fiilor Vrâncioaiei sau a fraților Jderi, o poveste a tuturor fraților români care și-au trăi viața cu aceleași gânduri: unitate, curaj, rezistență, dârzenie, iubirea de familie și de glie.
Mihai Țopescu a ales să lucreze un lemn de stejar, ca fiind cel mai potrivit pentru profilul unui „Înțelept”. Pe fondul închis al acrilicului se remarcă sclipirile aurii din barba de patriarh a lui Moise sau, poate, a altui profet din Cartea Veche. Știm că artistul continuă o serie tematică de lucrări, astfel că îl vedem și pe acest Înțelept aliniat în galeria sa de figuri patristice.
Valer Neag incită la reflecție cu a sa „Balenalbă”. Bucata de arin, crescut pe malul râului, din care a lucrat-o, să-i fi sugerat tema oarecum marină? Carenă de vapor sau cetaceu greu de răpus, conviețuind amândouă în același trunchi, neștiind pe care să o îndepărteze, așa că le-a lăsat să-și împlinească destinul în continuare. Torsiunile gâtuite de la capete ne trimit la răsucirile și zbaterea pe care bătrânul pescar trebuie să le domolească atunci când își lansează harponul. Sau cine știe ce alte gânduri să fi condus dalta artistului?
Expoziția de pictură ne relevă patru personalități diferite, cu tehnici de lucru diferite. Georgiana Brandt propune două „Cuiburi ale Măiestrei”, personaj-pasăre din mitologia populară, care apare în mometele-cheie ale încercărilor lui Făt-Frumos. Multă culoare, peste care se suprapun și straturi palpabile de rumeguș, astfel încât cuibul capătă materialitate și profil. „Pasărea își găsește providențial Matca”, spune artista, stabilind o legătură organică între ființă și cuib.
Daniel Mihai Nistor consideră lumina ca fiind „cel mai de preț dar primit din arta sacră populară” și se încumetă să o reprezinte ca pe un sâmbure de spiritualitate în lucrările sale „Maternitate” și „Darul Luminii”. Un fel de atmosferă hieratică înconjoară personajele lui Mihai Nistor, iar conturul de clopot pe care se detașează acestea trimit privitorul tot în zona cea mai profundă a sufletului creștin-ortodox.
Ortodoxia, ca filon de inspirație din arta populară românească, l-a inspirat și pe Gheorghe Plăveți de foarte mulți ani. Cele două „Troițe” au, dincolo de proporții și rigoare, o anumită doză de naivitate preluată din arta meșterului decorator de cruci, care preia de pe pereții bisericii și de pe catapeteasmă scenele cu sfinți, pentru a le duce la răscruci de drumuri, pe lângă o fântână sau un podeț.
Aducând un omagiu aceluiași meșter anonim care a creat monumentale porți pe tot cuprinsul țării, Vasile Fuiorea scoate în evidență și conceptul de trecere către „lumea de dincolo” pe care îl reprezintă poarta în filosofia rurală. „Poarta spre lumină II și III” apare în două versiuni cromatice diferite, care sugerează anotimpuri diferite, vara și iarna. Astfel, artistul urmărește „relația formelor cu lumina, sub toate aspectele și valențele simbolice și culturale”.
Atelierele Brâncuși din acest an s-au încheiat aducând încă douăsprezece lucrări valoroase în patrimoniul Municipiului Târgu Jiu.
Adina Andrițoiu
Credite foto: Laurențiu Stoicu
