Joi, 21 aprilie 2016, a avut loc vernisajul expoziţiei regionale de arte vizuale „Sacrul în artă” la Galeriile Municipale de Artă din Târgu-Jiu, eveniment organizat de Filiala Târgu-Jiu a Uniunii Artiştilor Plastici din România, în parteneriat cu Centrul de Cercetare, Documentare şi Promovare „Constantin Brâncuşi” şi Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Au expus lucrări 38 de artişti, cei mai mulţi aparținând Filialei Tg-Jiu a UAP (Vasile Fuiorea, Ghorghe Plăveţi, Dan Semenescu, Florin Hutium, Daniel Şerban, Valer Neag, Petru Birău, Bogdan Epure, Armand Landt, Cristina Ploscariu, Andreea Medar, Adrian Bândea, Iliana și Florin Gheorghiu, Lucica Popescu). Invitației participării la această expoziție regională i-au dat curs artiști cunoscuți din Filiala UAP Craiova – președintele acesteia Marcel Voinea, Robert Florică, Alfred Rece, Iulian Segărceanu, Cristian Volcinsky, Silviu Bârsanu – precum și artiști profesioniști din alte filiale UAP din România (București, Deva, Timișoara, Vâlcea, Brăila, Satu Mare, Piatra Neamț etc.): Adrian Valentin Samson, Adriana Emilia Canija Popa, Angelica Moscu Deacu, Aurora Speranţa Cernitu, Cătălin Negrea, Cristian Sima, Cristian Ianza, Cristina Gloria Oprişa, Eugenia Drăgoi Banciu, Florin Grădinaru, Președintele UAP Brăila – Gheorghe Mosorescu, Ioana Russell Banciu, Mariana Frătiţa, Oana Gavriliu, Ovidiu Munteanu, Rodica Banciu Regep, Sztrharszky Kalman, Anca Volcinschi.

La deschiderea oficială au vorbit lect. univ dr. Vasile Fuiorea (preşedintele Filialei Târgu-Jiu a UAP din România), Doru Strâmbulescu (managerul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuşi”), Adrian Tudor (viceprimarul Municipiului Târgu-Jiu) şi Sorin Lory Buliga (consilier la Centrul „Constantin Brâncuşi”, care a prezentat critica de artă a expoziţiei).
Invitat special a fost domnul Paul Brumell, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord la Bucureşti, aflat într-o vizită la Târgu-Jiu, unde a dorit să vadă în primul rând capodopera lui Brâncuşi (excelenţa sa a ţinut un speech în limba română, exprimându-şi bucuria de a participa la vernisajul unei expoziţii de artă sacră, aflată în deplină concordanţă cu caracterul de asemenea sacru al ansamblului monumental brâncuşian).

Expoziţia reuneşte lucrări realizate în tehnici diverse aparţinând specializărilor artelor plastice (pictură, sculptură, grafică) şi artelor decorative (ceramică, sticlă, lemn etc.), remarcându-se însă şi lucrări de fotografie, artă digitală, printuri şi tapiserie, ca şi unele realizate în tehnici mixte (lemn-sticlă, lemn-textile etc.) și, de asemenea, o instalație cu caracter antropomorf. S-a realizat uşor faptul că lucrările „comunică” între ele, că există o armonie între acestea, ceea ce denotă existenţa unui echilibru compoziţional al expoziţiei, semn al unei panotări excelent realizate, de care se face „vinovat” artistul plastic Valer Neag, coordonatorul echipei de montare a expoziției. Aceste creaţii au, în totalitatea lor, o certă valoare artistică, multe din ele meritând să fie puse pe simezele unor mari saloane sau muzee de artă din lume.

Operele expuse sunt, în esenţă, expresia plastică a sentimentelor religioase şi/sau ideilor spirituale la care aderă sau pe care vor să le exprime artiştii. Aceste idei sunt însă foarte diferite, dând naştere la diverse compoziţii, de la cele care sugerează ideea de sacralitate prin perpetuarea vieții, naturii și a omului (de exemplu pictura gestuală „Efemer” a lui Vasile Fuiorea), până la cele mai concrete (reprezentări ale unor scene religioase, aşa cum ar fi „Cina cea de Taină” de A. Bândea și Iliana și Florin Gheorghiu), acestea incluzând adesea simboluri aparţinând unor religii diverse, de la cea creştin ortodoxă până la cele orientale (egipteană, budistă etc.). Simbolurile respective (adevărate hierofanii ar spune Mircea Eliade, deoarece revelează o realitate sacră sau cosmologică) sunt folosite direct sau sunt interpretate sui generis de către autori şi integrate în structuri compoziţionale, uneori din cele mai complexe.

Mai multe declaraţii ale artiştilor privind operele lor sunt semnificative şi demne de notat. Daniel Dumitru Şerban a realizat lucrarea „Triptic – semne întru credinţă”, despre care afirmă: „Sacrul cred că este o componentă importantă a fiecărei persoane şi ar trebui să fie căutate căile prin care acesta poate fi accesat, iar pictura este unul dintre elementele prin care sacrul poate fi exprimat şi mai ales prin simbolistica utilizată de către artist. În cazul lucrării mele, am preluat simboluri specifice iconografiei bizantine: altarul (ce exprimă ideea de jertfă), crucea (învăţătura creştină), aripa (ascensiunea celestă şi descoperirea sacrului) şi aura (luminarea spirituală)”.

Dan Semenescu și-a creat lucrarea „Dragon” într-o tehnică mixtă, despre care afirmă: „Creaţia mea este ca o carte deschisă, în paginile căreia privitorul poate vedea cu ochii minţii povestea cristică, bineînţeles puţin interpretată. Am pus aici un bestiar care încearcă să facă legătura între această poveste şi locurile în care m-am născut, ce fac parte din spaţiul carpato-danubiano-pontic pe care-l consider că având ceva cu totul deosebit, mai ales sub raport spiritual. Am făcut astfel o reverenţă artei tradiţionale, pe care o păstrez de altfel în tot ceea ce fac, încercând să transmit un mesaj clasic, dar cu mijloace de expresie adaptate lumii în care trăim”.

Petru Birău a prezentat lucrarea „Ctitor”: „Personajul meu este un ctitor căruia i-am dat o anumită expresivitate arhaică, în care se poate vedea blândeţea, afecţiunea, bucuria credinţei şi a sacralităţii, dorinţa lui de a pune bazele a ceva; un ctitor al creştinismului în ultimă instanţă”.

Cristina Ploscariu, în lucrarea „Desen II” a folosit simboluri ce fac o trimitere clară spre metafizicile orientale: „Consider lucrarea mea ca o scară – sau punte – între lumi şi în acelaşi timp între sufletele de aici şi cele de dincolo. Am încercat să sugerez o comunicare (dar şi o stare) între lumi. Crucea egipteană este simbolul eternei reîntoarceri şi a vieţii veşnice”.

Andreea Medar gândește vizual în tehnica performance „Omul interior” (sintagmă a Sf. Augustin). Lucrarea semnifică un prunc în călătoria sa intrauterină: „Am încercat astfel să prezint armonia perfectă între trup şi suflet, deoarece în stadiul acesta raţiunea nu este avansată şi permite astfel acest echilibru. Atunci pruncul are har pentru că trupul său este pur. După naştere, pe măsură ce creşte, el pierde din această puritate datorită dezvoltării raţiunii”.
Aş adăuga în final că limbajul plastic, din păcate, oricât de puternic ar fi, nu poate decât să sugereze ceea ce de fapt depăşeşte experienţa naturală a omului (deşi o face cu ajutorul unor imagini luate tocmai din această experienţă), adică întâlnirea fascinantă şi în acelaşi timp înspăimântătoare cu sacrul veritabil, ce nu ţine de om şi de cosmos, fiind dincolo de ele. Să nu uităm că Mircea Eliade, în urma cercetărilor sale, aprecia că „a fi – sau, mai degrabă, a deveni – om, înseamnă a fi religios” şi tot el definea religia ca o experienţă directă a sacrului şi că însăşi Lumea se întemeiază pe această experienţă. Iar Brâncuşi considera pe artist un „preot anonim” care „oficiază transmutaţia profanului în « sacru »” şi „munca de creaţie un « act religios »”.

Sorin Lory Buliga