Coloana fără Sfârșit

Coloana fără Sfârșit este amplasată în parcul ce îi poartă numele și reprezintă prima lucrare proiectată de Constantin Brâncuși la comanda Ligii Femeilor Gorjene, pentru a omagia jertfa eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Este constituită dintr-o suită de module din fontă alămită: 15 module având fiecare dimensiunile de 180x90x45 cm și două semimodule. Înălțimea totală a operei este de 29,33 m.

Prototipul pentru modulele coloanei (astăzi pierdut) a fost realizat de Brâncuși la Petroșani, în august 1937, în lemn de tei.

Concepția tehnică a monumentului îi aparține inginerului Ștefan Georgescu-Gorjan, care a coordonat în 1937 operațiile de turnare a modulelor și de fabricare a stâlpului la Atelierele Centrale Petroșani, în perioada septembrie – octombrie, precum și montajul Coloanei la Târgu Jiu, în octombrie – noiembrie. Modulele au fost trase pe un stâlp solid din oțel, încastrat într-o fundație masivă din beton.

Alămirea s-a realizat în iunie – iulie 1938, sub supravegherea artistului. Coloana a fost inaugurată la 27 octombrie 1938, împreună cu celelalte opere din piatră.

Despre această capodoperă, Brâncuși spunea „Coloana fără sfârșit este asemeni unui cântec etern care ne duce cu sine în infinit, dincolo de orice durere sau bucurie factice”.