Sorana Georgescu-Gorjan – HABENT SUA FATA LIBELLI…

Vorbele lui Terentianus Maurus despre destinul cărților se aplică foarte bine la o lucrare la care am trudit ani mulți și care a fost imprimată în doar câteva exemplare. A doua zi după lansare, inima regretatului editor Gabriel Stănescu a încetat să bată, iar editura și-a încetat activitatea. Soarta cărții se poate însă schimba, prin implicarea benefică în proiect a altor forțe.

Antologia trilingvă de cugetări brâncușiene Așa grăit-a Brâncuși / Ainsi parlait Brancusi  / Thus spoke Brancusi grupează tematic peste 550 de gânduri ale sculptorului, selectate din texte publicate în decursul anilor. Majoritatea sunt în franceză (cca 360), apoi în română (125) și engleză (70). Texte olografe sunt aproape 300. Toate cugetările sunt însoțite de traduceri. Realizarea acestei lucrări a reprezentat un vechi deziderat al meu, pentru care am primit repetate încurajări de la regretații Barbu Brezianu și Ion Pogorilovschi.

Cronica (Iași) din 1 octombrie 1976 publica un interviu cu Athena Tacha Spear, invitată la sesiunea internațională “Brâncuși în arta secolului XX”, care afirma despre sculptor: „Aforismele sale, cu totul insuficient studiate până acum, constituie, după  părerea mea, unul din textele de bază ale artei moderne.”

***

Încă din copilărie am privit cu respect scrisorile primite în 1937 de la Brâncuși de tatăl meu, Ștefan Georgescu-Gorjan, autorul concepției tehnice a Coloanei monumentale. Am admirat și  frumosul catalog Brummer din 1926, dăruit Tatei cu dedicație, în care erau consemnate în traducere engleză șapte din minunatele cugetări ale sculptorului. Tata păstra revista „Lumină și coloare” din 1946, cu “C. Brâncuși. Mărturii”, notate în 1938 de Ionel Jianu, precum și numărul din „Arcades” din 1947, cu frumosul eseu al lui V.G. Paleolog.  În biblioteca Tatei se găseau monografii Brâncuși, pe care i le trimiseseră Carola Giedion-Welcker în 1964, Sidney Geist în 1968,  sau Athena Tacha Spear în 1976, toate conținând numeroase referiri la vorbele sculptorului. Între volume, se aflau și Mărturii despre Brâncuși (1975) sau Omagiu 100, apărut la Târgu-Jiu în anul centenarului Brâncuși, ca și almanahul omagial Tribuna sau frumoasa Carte de inimă pentru Brâncuși, publicată de Nina Stănculescu.

***

Acribia cu care Tata a consemnat experiența colaborării sale cu Brâncuși în realizarea tehnică a Coloanei fără sfârșit de la Târgu-Jiu a reprezentat pentru mine un adevărat model. Inginerul și-a controlat  în permanență amintirile, coroborându-le cu documente și cu memoria membrilor echipei cu care a lucrat. Le-a cerut legatarilor universali ai artistului copii după scrisorile sale, trimise în perioada ridicării monumentului, dar din păcate nu le-a primit. Întrucât s-a pierdut și caietul cu stenogramele discuțiilor purtate cu Brâncuși în august 1937, la Petroșeni, Tata s-a ferit să difuzeze vorbe de care nu era pe deplin  sigur. Ar fi putut relata multe, dar n-a făcut-o.

După trecerea Tatei în lumea drepților în 1985, i-am preluat arhiva și m-am străduit să-i continui lupta de apărare a Coloanei. Lucrarea lui de sinteză Am lucrat de Brâncuși a reușit să vadă lumina tiparului în 1988, cu ajutorul Editurii Scrisul Românesc, din păcate înjumătățită și cu titlul schimbat, Amintiri despre Brâncuși. Partea rămasă – Templul din Indor – a apărut în 1996 la Editura Eminescu, iar lucrarea integrală, cu titlul inițial, a fost publicată în 2004 de Editura Universalia. Demersul publicării  postume a scrierilor Tatei m-a obligat să mă documentez serios și eu.

Între 1965 și 1996 am lucrat ca redactor de limbi străine și apoi ca șef de redacție la Editura Academiei. Am redactat nenumărate cărți și reviste în engleză și franceză, am răspuns de Dicționarul academic englez-român și de „Revue roumaine d’Histoire de l’Art”. În 1976 am avut privilegiul colaborării cu seniorul brâncușiologiei românești, Barbu Brezianu, la redactarea versiunii engleze a monumentalei sale lucrări, Brâncuși în România. Întrucât în  activitatea de coeditare a lucrărilor cercetătorilor români, firmele străine urmăreau exigent corectitudinea citatelor, am aplicat experiența și la cartea domnului Brezianu, rugându-l să furnizeze traducătorilor citatele originale din David Lewis sau Malvina Hoffman. Lucrând la cartea domnului Brezianu, am beneficiat de temeinica sa expertiză în cunoașterea operei lui Brâncuși și am apreciat modul poetic în care transpusese citatele în română.

În 1998, când am fost solicitată să traduc din engleză cartea doamnei Edith Balas Brâncuși și tradițiile populare românești, i-am cerut autoarei stabilită în SUA să-mi transmită textul citatelor din autori români. Cum dânsa nu le mai avea, a trebuit să le identific eu însămi. Cu această ocazie mi-am dat seama din nou de importanța citărilor corecte.

Peste ani, domnul Brezianu îmi va împrumuta cu generozitate din bogata sa bibliotecă importante lucrări despre Brâncuși. Îi sunt recunoscătoare că mi-a înlesnit accesul la prețioasele monografii ale lui Friedrich Teja Bach din 1987, sau  Pontus Hulten, Natalia Dumitrescu și Alexandru Istrati din 1986, ca și la cărțile semnate de Marguerite Vessereau în 1930, Petre Pandrea în 1945, Ionel Jianou în 1963,   sau Vintilă Russu-Șirianu în 1969.

Am alcătuit fișe cu cugetările sculptorului, pornind de la forma în care au apărut mai întâi. Cea mai veche cugetare în română, notată în Carnetul de desen din anii studenției, am văzut-o în secția de grafică a Muzeului Național de Artă al României – Arta nu este o întâmplare.

Pentru textele în română, am consultat la Biblioteca Academiei interviurile publicate în presa vremii de Marcel Iancu în 1926, Apriliana Medianu și Lucian Boz în 1930, sau Ioana Giroiu și Ionel Jianu  în 1938.

Tot la Biblioteca Academiei, am identificat scrisoarea în română din 11 februarie 1935 trimisă Miliței Petrașcu, prin care Brâncuși accepta comanda pentru Târgu-Jiu. Textul apărut în 1964 în traducere franceză în “Revue roumaine d’Histoire de l’ Art” fusese socotit de mulți drept original și citat ca atare.

În biblioteca Gorjan au intrat după 1985 noi lucrări, ca de pildă Catalogul Retrospectivei Brâncuși de la Philadelphia (1995), ediția engleză a monografiei lui Radu Varia  (1996), L’Atelier Brancusi (1997), Brancusi – L’inventeur de la sculpture moderne, de Marielle Tabart (1997), cele șapte Carnete ale Atelierului Brancusi de la Centrul Pompidou apărute între 1998 și 2002, monografiile lui Pierre Cabanne în franceză și engleză (2002),  Catalogul expoziției The Essence of Things de la New York (2004), monografia Doinei Lemny din 2005, în română și franceză, traducerea românească a cărții doamnei Tabart (2007).

Monografiile elaborate de Teja Bach și Hulten et al. nu au beneficiat de ediții în română, spre deosebire de cele semnate de Carola Giedion-Welcker, Sidney Geist și David Lewis. Prin amabilitatea domnului Alexandru Buican am putut face copii Xerox după edițiile englezești ale lucrărilor datorate Carolei Giedion-Welcker, lui Ionel Jianou și Hulten et al.

Momentul de cea mai mare importanță în receptarea scrierilor brâncușiene a fost apariția catalogului La Dation Brancusi (2003) – îngrijit de doamnele Marielle Tabart și Doina Lemny –  și  a volumului Brâncuși inedit (2004) – ediție Doina Lemny și Cristian Velescu. Lucrările valorificau bogata arhivă de documente Brâncuși, păstrată de legatarii artistului și intrată în domeniul public prin actul Dațiunii, datorită moștenitorului legatarilor.  Tezaurul de scrieri autentice, consemnate de mâna artistului, ciornele și corespondența păstrată de el au devenit astfel accesibile cititorilor. Importante corespondențe și scrieri în franceză au fost publicate în La Dation, în timp ce Brâncuși inedit a înregistrat corespondența în română și cugetări în română și franceză. Acribia editorilor a respectat grafia specială a sculptorului.

În volumul semnat de Hulten, Dumitresco și Istrati, apărut în franceză în 1986 la Paris și în engleză în 1987 la New York, sunt consemnate o parte din gândurile artistului, împărtășite celor ce i-au stat alături în ultimii ani de viață și autentificate prin  35 prețioase facsimile.

În  anul 2000   a apărut importantul  volum Studi su Brancusi al Paolei Mola, cuprinzând reproducerea unor texte devenite clasice pentru cercetarea brâncușiană: eseul lui Ezra Pound din “The Little Review” (1921), articolul semnat M.M. în “The Arts” (1923), cugetările publicate în “This Quarter”(1925),  textul integral al catalogului Brummer (1926), precum și o comparație a prefeței lui Paul Morand în franceză și engleză, articolul lui Henri-Pierre Roché din “L ‘Oeil” (1957) și discursurile de la funeraliile artistului.

Am reușit să fac fișe pentru principalele ziceri brâncușiene, tipărite în timpul vieții sale și pentru care existau și dovezi olografe. M-am străduit să găsesc traduceri realizate de exegeți.

Articolul în engleză a lui Dorothy Dudley din 1927, cuprinzând multe citate din vorbele sculptorului, fusese păstrat cu grijă de acesta. Traducerea în franceză datorată Doinei Lemny și cea în română oferită de V.G. Paleolog au permis alcătuirea unei fișe trilingve pentru fiecare cugetare.

Importantul articol în engleză al necunoscutului M.M., care sintetiza numeroase conversații cu artistul, fusese păstrat în arhiva brâncușiană alături de o traducere fidelă în franceză. Frumoasa transpunere în română, datorată lui V.G. Paleolog, a făcut posibilă prezentarea trilingvă a textului într-un capitol separat, întrucât autorul nu reproduce vorbele artistului, ci esența gândirii sale.

Fișe trilingve am putut realiza pentru citatele franceze din monografia Carolei Giedion-Welcker, traduse în ediția engleză din 1959 și în cea română din 1981. La fel am procedat pentru citatele franceze din monografia lui Ionel Jianou, traduse în ediția engleză din 1963 și în cea română din 1983, sau pentru textele citate de Athena Tacha Spear, în ediția engleză din 1969, în cea română din 1975, sau în fragmentul de carte publicat în franceză în 2001. În cazul citatelor din cărțile lui Sidney Geist în engleză, am avut la dispoziție frumoase traduceri în română și, uneori, și fragmente în franceză.

În decursul anilor am tradus și eu mult din și în română, valorificând cunoștințele accumulate din studiul francezei și al englezei. Acolo unde nu am găsit versiuni autorizate, m-am încumetat să ofer eu traduceri în română, franceză sau engleză, după caz.  Soluțiile sunt perfectibile, de bună seamă. Important este că se cunoaște forma primară a cugetărilor.

În alcătuirea volumului nu am selectat texte din romane, piese de teatru sau convorbiri imaginare, în care nu vorbește Brâncuși ci un personaj fictiv. Nu am inclus nici proverbe sau aforisme ale altora, chiar dacă sculptorul le aprecia. Am încercat să evit citarea unor ziceri insuficient documentate.

Existența materialelor olografe consemnate în volumele Dation și Brâncuși inedit a îmbogățit substanțial corpusul selectat. Pentru a ușura lectura am folosit ortografia corectată. Textele au fost grupate tematic, iar cele olografe au fost marcate cu asterisc. Am indicat sursa sau sursele și existența facsimilelor în sursă, am menționat numele traducătorilor, când i-am cunoscut.

Cugetările brâncușiene merită să fie mai bine cunoscute întrucât sunt minunate.

Când sculptorul William Tucker a luat cunoștință de conținutul antologiei trimisă în format electronic, mi-a scris următoarele:

“Am deschis textul cărții tale cu gândul de a parcurge la întâmplare niște citate, poate pentru a găsi ziceri pe care nu le citisem înainte… dar acum s-a făcut întuneric, au trecut ore întregi, ochii mi-au ostenit de strălucirea ecranului și mă simt atât de fericit că a existat un astfel de om. Ai făcut un mare serviciu lumii. Mulțumesc.”
Sorana Georgescu-Gorjan