La 28 iulie 2011 s-a săvârșit din viață un om deosebit – reputatul critic și istoric de artă Petre Oprea, cercetătorul care a investigat metodic și perseverent mișcarea plastică românească din ultimele două secole. A studiat tot ce era legat de arta noastră, cercetând detalii ignorate de alții, căutând în depozitele de muzee, în colecții, în pagini vechi de ziare, în arhive, de la artiști mărunți până la marii creatori.  

S-a preocupat printre primii de evoluția sculpturii românești în secolele XIX-XX și de prezentarea activității de tinerețe a lui Constantin Brâncuși.

S-a născut la 11 martie 1928, la Merii Petchii, Ilfov. A urmat cursurile Facultății de istorie din București între 1948 și 1952. Din anul III de facultate, a colaborat ca cercetător cu jumătate de normă la Institutul de Istoria Artei al Academiei. După absolvire, a lucrat cinci ani ca redactor la Editura politică, apoi ca inspector la Direcția Muzeelor din Ministerul Învățământului și Culturii (1957-1960). Din februarie 1961 și până la pensionare (1988) a activat în cadrul Muzeului de Artă al României, mai întâi ca muzeograf, apoi ca șef de secție și apoi ca director adjunct. A organizat expoziții, a ținut conferințe, a publicat importante monografii despre artiști români și însemnați colecționari de artă. I-au apărut peste 350 de articole în principalele publicații de artă. După 1989 și-a consemnat amintirile în 10 volume de Jurnal și a sintetizat experiența acumulată în domeniul artei în numeroase alte scrieri.

Mă voi referi în continuare la activitatea direct legată de Brâncuși, pe baza informațiilor din Jurnale.

La 19 august 1951, în cadrul unei deplasări cu Institutul de Istoria Artei în Gorj a vizitat pentru prima oară monumentele brâncușiene de la Târgu-Jiu, iar asistentul Marin Nicolau Golfin le-a vorbit despre creația artistului studenților în practică. Cei prezenți s-au fotografiat lângă opere.

La 28 decembrie 1956, a asistat la Muzeul de Artă la vernisajul  micii expoziții Brâncuși, prilejuită de sărbătorirea celei de a 80-a aniversări a sculptorului. Expoziția se afla într-o săliță la parter spre aula Crețulescu. Lucrările erau plasate pe socluri înalte. Atrăgea atenția Ecorșeul. Rugăciunea, adusă de la Buzău și pentru care s-au plătit 70.000 lei, figura în sală. Expoziția a fost deschisă oficial vreo două săptămâni, putea fi vizitată doar la cerere, dar cu greu.

În anul 1960, revista „Cahiers d’Art” din Paris (numărul 33-35, p. 189-196) îi publica textul Constantin Brâncuși. Données biographiques. Autorul furniza date despre existența artistului în anii dinaintea sosirii în orașul lumină, pe baza unor documente de arhivă și a mărturiilor lui V.G. Paleolog și Ion Croitoru. Cita aprecierile lui Vlahuță din 1910 despre personalitatea lui Brâncuși și despre călătoria spre Paris care ar fi durat cam o jumătate de an. Dădea precizări despre realizarea Ecorșeului și a Ofrandei pentru corul Carmen. Textul era ilustrat cu câteva fotografii ale unor opere existente în țară – Portretul lui Ion Georgescu-Gorjan (ghips), Portretul pictorului Dărăscu (bronz), Copilul (ghips patinat), Copilul  (bronz), Cap de copil (bronz patinat).

Articolul a atras atenția cercetătorului american Sidney Geist care, vizitând România în 1964, a dorit să-l întâlnească pe autor. Geist a consemnat în revista „Arts Magazine” din octombrie 1964 că, din păcate, forțe obscure au împiedicat acest lucru.

În 1964, Petre Oprea semna în „Arta plastică”, nr. 8, Date informative despre activitatea lui Brâncuși, iar în „Tribuna” din 22 octombrie, scria despre Constantin Brâncuși, bursier. În colaborare cu Barbu Brezianu, a publicat în „Arta plastică”, nr. 12, Participările lui Brâncuși la expozițiile din țară în perioada 1903-1914. Succesiunea participărilor lui Brâncuși la expozițiile din țară. Materialul cuprindea și o amplă bibliografie a informațiilor și cronicilor despre Brâncuși în presa din perioada respectivă.

În 1965 apare Ghidul Galeriei Naționale, la structura căruia muzeograful principal Petre Oprea a avut o contribuție importantă.

În același an, în „Revista muzeelor”, nr. 1, apărea documentatul articol Colecția de artă plastică ‚‚Al. Bogdan-Pitești”, în care Petre Oprea valorifica inventarul colecției păstrat  la Arhivele Statului, semnalând numele unor lucrări brâncușiene pierdute – Cap de copil (marmură), Sărutul (piatră, ghips). Peste ani, în 1999, îi  va consacra o monografie colecționarului mecena,  relevând gustul elevat al celui care achiziționase cinci lucrări de Brâncuși, între care Danaida (piatră) și o Muză adormită (bronz aurit).

În 1967, între 13 și 15 octombrie are loc la București Colocviul Internațional Brâncuși, cu 39 comunicări. Petre Oprea nu e solicitat, deși ar fi avut de spus lucruri inedite.

În 1969, în „Revista muzeelor”, nr. 1, în Istoricul turnătoriilor artistice în bronz din București, Petre Oprea va evidenția rolul acestora în dezvoltarea sculpturii românești moderne.

În 1970, între 5 iunie și 20 iulie, Muzeul de artă al R. S. România a găzduit o expoziție retrospectivă Brâncuși, cu opere din colecții din țară și din străinătate. La 2 iunie, la solicitarea lui Petre Oprea, conservatorul Muzeului Guggenheim a ținut o conferință pentru muzeografi. La 18 iunie, ca urmare a vizitei premierului Ion Gheorghe Maurer, muzeul bucureștean se angajează să realizeze un album cu lucrările expuse. Petre Oprea alcătuiește textul, Radu Braun fotografiază lucrările, iar macheta o creează tehnoredactorul Gheorghe Matei. Boala și decesul directorului Maxy a făcut ca apariția cărții să fie amânată.

În 1971, Petre Oprea publică la Editura Litera, în regie proprie, volumul Scrieri despre arta românească (sec. XIX-XX), alcătuit din articole și cronici publicate anterior în publicații greu accesibile. Include aici și Date informative despre activitatea lui C. Brâncuși.

În 1972, în „Studii și Cercetări de Istoria Artei”, nr. 1,  în articolul Cu privire la Wladimir Constantin Hegel (1838-1919) domnul Oprea oferă informații interesante despre profesorul lui Brâncuși de la Școala de Belle-Arte din București. În “Revista muzeelor” nr. 4 publică Intimități brâncușiene.  În „Studii muzeale”, nr.6, în articolul Portretul lui Carol Davila de Constantin Brâncuși, își prezintă opiniile cu privire la acea lucrare.

În 1972 apare în sfârșit  frumosul album Constantin Brâncuși, editat de Muzeul de Artă al R.S. România în română și engleză, cuprinzând fotografiile în culori ale tuturor operelor care au figurat în 1970 în expoziția retrospectivă din România. Petre Oprea s-a ocupat de apariția lucrării în condiții excepționale. Lucrarea va fi reeditată în 1976.

În 1974, Petre Oprea publică la Editura Litera, în regie proprie, volumul Incursiuni în sculptura românească. Sec. XIX-XX, în care include o serie de articole apărute anterior. Devine astfel accesibil textul în franceză despre Brâncuși din “Cahiers d’Art”, dar fără ilustrații  (p. 63-67). Se pot citi aici articolele referitoare la turnătoriile artistice (p. 7-16), la profesorul Hegel (p. 23-28) sau la Portretul lui Carol Davila ( p. 68-70).

În 1976, între 22 aprilie și 18 septembrie Muzeul de artă al R.S. România a găzduit Expoziția Centenarului Brâncuși. Petre Oprea scrie despre Expoziția omagială Constantin Brâncuși  în “Revista Muzeelor”, nr. 5, p. 15.  În aceeași publicație, în  nr. 3, p. 83, publică o recenzie la monografia despre Brâncuși a lui Mircea Deac.

Domnul Oprea și-a valorificat impresionantele cunoștințe profesionale și în domeniul evaluării operelor de artă, în activitatea desfășurată la case de licitații, după 1989.

Scrierile apărute începând cu 1994 pe baza documentelor din jurnale oferă un tezaur de informații inedite, creionând o frescă veridică a lumii artiștilor de la noi.

Plecarea dintre noi a neobositului critic și istoric de artă lasă un gol greu de umplut. Fie ca Domnul să-i dea odihna bine meritată!