Temă recurentă în sculptura lui Dinu Câmpeanu, Pomul Vieții, străvechi motiv tradițional, prezent și încărcat cu semnificații în spiritualitatea creștin-răsăriteană, a dat titul unei noi expoziții personale de sculptură și grafică, alcătuită din lucrări de atelier din mai multe perioade de creație.
Cvasi-retrospectiva Dinu Câmpeanu a fost deschisă mai întâi la Galeria Națională Forma din Deva, în primăvara acestui an, într-un spațiu generos, elegant, amenajat cu cele mai moderne dotări necesare unei galerii de artă, iar apoi la Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu, cu ocazia aniversării a 85 de ani de la inaugurarea ansamblului „Calea Eroilor”, operă de referință a lui Constantin Brâncuși.
Dinu Câmpeanua expus lucrări mai vechi și mai noi, dar și fotografii ce reproduc unele dintre lucrările sale monumentale, realizate în numeroasele tabere de creație, din țară și de peste granițe, la care a participat de-a lungul timpului. Doar la Măgura, unde s-a desfășurat prima cea mai amplă și mai importantă tabără de sculptură de pe teritoriul României, în deceniile șapte și opt ale secolului trecut, Dinu Câmpeanu a lăsat trei dintre lucrările sale. În același timp, expoziția intitulată „Pomul Vieții” și deschisă la Deva a oferit publicului o imagine convingătoare asupra celor mai recente preocupări de atelier ale sculptorului.
Dinu Câmpeanu aparține unei generații strălucite de sculptori, cea îndeobște numită postbrâncușiană, ai cărei reprezentanți au în comun, preluate de la ilustrul lor înaintași, recursul la tradiție și refacerea legăturii ancestrale cu lemnul. Desigur, fiecare dintre sculptorii postbrâncușieni este unic în felul său dar redescoperirea lemnului și a unui fond de imagini și simboluri străvechi, interpretate în acord cu propria viziune și sensibilitate, caracterizează această generație, de la George Apostu și Gheorghe Iliescu-Călinești, până la artiști precum Alexandru Grosu, Vlad Ciobanu, Alexandru Ciutureanu, Vasile Ivan, Nicolae Șaptefrați s.a.
În recenta sa expoziție personală, Dinu Câmpeanu pune în dialog sculptura și grafica, realizată în tehnică mixtă, și cu o dublă funcție: pe de o parte ea servește drept schiță pentru formele tridimensionale, pe de alta, lucrările de grafică, executate cu atenție pentru detaliu și cu o sugestivă intervenție cromatică, au o existență de sine stătătoare.
În sculptura sa de atelier, dar și în cea monumentală, există o formă-matrice, inspirată dintr-un fond ancestral, venită din străvechea civilizație țărănească a lemnului. Forma arhaică a stupului, denumită știubei este lesne de recunoscut în majoritatea sculpturilor în lemn ale lui Dinu Câmpeanu. Dar ea trimite cu gândul și la fagure, și la ciorchinele de strugure, pentru că este o formă complexă, capabilă să transporte până în contemporaneitate o multitudine de semnificații.
Cu toate că lucrează cu aceeași măiestrie și abilitate în toate materialele destinate sculpturii, piatră, bronz, metal, lemn, Dinu Câmpeanu păstrează o relație specială cu acesta din urmă. Uneori, artistul pune în dialog lemnul, metalul și piatra, în lucrările de atelier, pentru a exalta posibilitățile expresive ale fiecăruia.
Indiferent cât de prelucrat ar fi prin intervenția artistică ce presupune, pe lângă cioplire, intervenție cromatică, patinare sau șefuire, lemnul își păstrează în arta lui Dinu Câmpeanu aspectul genuin și semnificația originară, aceea de materie înzestrată cu viață și generatoare de viață.
Lemnul a dat Crucea răstignirii și a răscumpărării, legătura dintre această materie ființială și cruce rămânând pentru totdeauna organică și indestructibilă, iar sculptorul, intuind acest Adevăr, îi dă un chip nou în arta sa, fie că e vorba despre lucrări de atelier, fie că este vorba despre cele monumentale, realizate în piatră ori marmură, în cadrul taberelor de sculptură. O impresionantă cruce antropomorfizată, prezentă în expoziție, are brațele orizontale ușor curbate către privitor, sugerând o îmbrățișare ce cuprinde în ea toată iubirea Celui care s-a lăsat răstignit pentru a mântui neamul omenesc.
Forme și motive desprinse din universul rural, transfigurate și resemnificate în sculptura lui Dinu Câmpeanu, continuă să mărturisească despre legătura veșnică între cer și pământ pe care lumea tradițională o simțea în cel mai direct mod cu putință.
Sculptura ce poartă amprenta personalității unice și inconfundabile a lui Dinu Câmpeanu este o artă de sinteză, în care ochiul descoperă obiecte de tehnică populară, obiecte din lumea tradițională, de la cele realizate din lemn și până la țesături. Seria „Ștergarelor” este, de altfel, bine pusă în valoare în expoziție. Sunt lucrări ample, din lemn policrom, desfășurate pe orizontală, dar există și un „Ștergar” – pomelnic, vertical, ce poartă încrustate pe față și pe dos numele celor vii și numele moșilor și strămoșilor trecuți din această viață. Lucrarea evocă, în același timp, pomelnicele trecute pe zidul de miazănoapte al altarelor din vechile noastre biserici.
Sculptura lui Dinu Câmpeanu excelează prin simplitatea formelor, printr-o plasticitate accentuată dar și printr-o permanentă aspirație către esența lucrurilor, pe care artistul o caută cu multă dăruire. Inepuizabila sursă de inspirație care este lumea tradițională a generat în sculptura lui Dinu Câmpeanu lucrări de o modernitate accentuată și de o originalitate percutantă.

Luiza BARCAN