Duminică, 2 septembrie a.c., s-a tras cortina peste cea de-a patra ediție a Atelierelor Brâncuși. Artiștii plastici participanți la cele două simpozioane, de sculptură și pictură, și-au luat la revedere de la gazde, plecând, sperăm noi, cu impresii puternice despre experiența trăită la Târgu-Jiu și Rânca.
Evenimentul de închidere a Atelierelor a debutat în sala Centrului Multifuncțional de la Bârsești, unde managerul Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, Doru Strîmbulescu, a făcut o scurtă trecere în revistă a ediției și l-a invitat, ca de fiecare dată, pentru a face analiza critică a lucrărilor de pictură, pe criticul de artă Pavel Șușară, membru al Consiliului științific al Centrului Brâncuși.
Acesta a subliniat, în primul rând, aspectul de continuitate al manifestării. A remarcat, apoi, că ceea ce se întâmplă la Târgu-Jiu este rezultatul unei colaborări: „Este nevoie de un context, e nevoie de un climat, de un tip de dialog, de o formă de convergență a intereselor, indiferent care ar fi în substrat atitudinile, filozofiile sau preferințele personale. Avem impresia greșită de multe ori că un eveniment de tipul ăsta e un ornament; de fapt, este o traducere în fapte perceptibile a unui mod de existență în comun a unui grup uman, a unui set de valori”.
În ceea ce privește lucrările pictorilor, Pavel Șușară a observat constituirea unui microclimat de creație care a permis realizarea unei sinteze a istoriei mari a artei, împărțită pe mai multe zone: „o zonă de pictură abstractă, la Vasile Fuiorea, Teodor Buzu, o zonă de meditație, de introspecție gravă, la Gabriela Culic, o zonă de jubilație eterică, de recuperare a bucuriei inițiale în decupajele paradisiace ale Oniței Mureșan, apoi o linie dramatică, o încleștare a omului cu stihia interioară la Gala Čaki, din Serbia, o reinterpretare a antropocentrismului renascentist într-o cheie generică, dusă spre bizantino-oriental, la Luminița Țăranu. Barbone vine cu o explozie cromatică, dată de temperamentul flamboaiant, pictura lui Adil Yusif prezintă reflexele unui Orient nonfigurativ, lipsit de paraziți discursivi, dar de o profunzime și sensibilitate remarcabile”, a mai spus Șușară. „Mai este Nesrin Karacan, care completează bidimensional ce a făcut în sculptură, vine cu un tip de juxtapunere, în care colajul, materialele diverse se asociază într-o armonie provocatoare”.
Lucrările pictorilor au fost denumite după cum urmează: „Colț de Mohoru”, I și II, Gabriela Culic, România; „Zeii II” și „Picta – Zeul abstracției și al științelor”, Luminița Țăranu, Italia; „Geneză I și II”, Marius Barb – Barbone; „Har ” și „Lumini în apă”, Teodor Buzu, Cehia; „Floare albastră” și „Simfonie în roșu”, Onița Mureșan, România; „Wolves” și „Death”, Gala Čaki, Serbia; „Way to Rânca I și II”, Adil Yusif, Azerbaijan, „Introspecții XIII și XIV”, Vasile Fuiorea, curatorul simpozionului.
Manifestarea a continuat în spațiul deschis, în proximitatea operelor de sculptură, în prezența reprezentanților autorităților locale: viceprimarul Municipiului Târgu Jiu, Adrian Tudor, vicepreședintele Consiliului Județean Gorj, prof. Gheorghe Nichifor și, invitat din partea organizatorilor, președintele Consiliului Județean Vaslui, Dumitru Buzatu.
Vlad Ciobanu, curatorul simpozionului de sculptură, consideră că înfăptuirea acestei întâlniri artistice trebuie să dea speranțe și că „aici vin doar artiști cu o biografie artistică împlinită”. Invitat din nou să își spună părerea critică, Pavel Șușară a menționat că anumite aspecte generale, de principiu, sunt comune cu cele din simpozionul de pictură. Cel mai important aspect subliniat a fost că „în sculptură nu e loc de impostură, cu atât mai mult când e vorba de andezit”. Autor al unei cărți despre Brâncuși care va fi lansată în această toamnă, Pavel Șușară a reamintit că marele sculptor cunoștea foarte bine materialele, spunând că „piatra conține forma”. Un bloc de piatră are în interior toate formele posibile, iar sculptorul este cu adevărat creator când scoate afară aceste forme.
Despre ediția din acest an, criticul a observat că între cei șase artiști din patru zone diferite s-a stabilit o conexiune. „Nu există particularități locale, există doar un limbaj comun, în spații supranaționale. Lucrările sunt individuale, dar pot constitui împreună un ansamblu. Cea care se diferențiază este lucrarea lui Nesrin, având mai multe forme de expresie”.
Lucrările realizate pe parcursul Simpozionului Internațional de Sculptură, ediția 2018, sunt următoarele:
„Fragment of something BIGGER”/ Fragment din ceva mai mare, Georgi Minchev, Bulgaria. Artistul a explicat că lucrarea creează un spațiu care concentrează „într-un punct focal enormele tensiuni rezultate prin opoziția dintre liniile dure, rigide din interior și forma ușoară, exterioară a golului”.
„Universal no.1” este lucrarea artistei Nesrin Karacan, Turcia. Aceasta spune că sculptura ei creează spațiu, geometrie și culoare. „Sculptura are trei dimensiuni. Pictura are două dimensiuni. În această lucrare punctul de atracție este colorat în primul rând. La această sculptură culoarea înseamnă formă și simbol. Formele tridimensionale și culorile lor se leagă unele cu altele. La fel și fundamentul tradițiilor turcești, românești și universale”.
Zhou Tengxiao a redat, în viziune proprie, „The silence of the sea” / Liniștea mării. Sculptura lui creează „pace și un anumit sentiment despre mare”. „Am tăiat trei părți ale pietrei. Diferitele spații, suprafețe și linii sunt foarte eficiente pentru a reda echilibrul dintre conceptele chinezești Yin și Yang. Micuța piatră de la vârf este mai mult ca o linie, legând anumite părți ale suprafeței polisate, astfel încât să poți simți forța și viteza apei”.
Artista chineză Zhao Ming și-a intitulat lucrarea „Pavilion de lună”. „Printr-o formă abstractă, lucrarea încearcă să creeze un mic pavilion de lună”, a explicat Zhao. „Șaua înalt curbată simbolizează luna în creștere, care oferă un loc plăcut pentru odihnă și ședere, ca o cameră în care îți găsești liniștea sufletească”.
Lucrarea „Amprente” a sculptorului bucureștean Dinu Câmpeanu face parte din ciclul „Ștergare”. Acesta spune că „ștergarul devine un simbol al relațiilor interumane de la naștere, continuând cu botezul, nunta și moartea. El reprezintă o punte între evenimentele din viața unui om și legătura dintre generații. Lucrarea Amprente sugerează continuitatea unui neam prin succesiunea generațiilor care au folosit ștergarul”.
Artistul plastic Valer Neag din Târgu-Jiu a creat „Ecoul”, o lucrare „organică, de expresie, practic geologică. Ea exprimă greutatea timpului care vine ca o avalanșă”, a explicat artistul.
Curatorul simpozionului de sculptură a fost, ca şi în anii trecuţi, Vlad Ciobanu, sculptor profesionist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România și vicepreședinte al Consiliului științific al Centrului Brâncuși. Acesta a fost, așa cum a menționat managerul Doru Strîmbulescu, cel care a reușit să atragă, de-a lungul anilor, importanți sponsori și parteneri pentru Atelierele Brâncuși de la Târgu-Jiu.
În final, artiștilor le-au fost înmânate diplome și trofee reprezentând tema „sărutului”, care a devenit deja emblema manifestării de la Târgu-Jiu. Sponsorii evenimentului, Andezitul SRL, Elco, Bosch și Triton, au primit, de asemenea, câte unul dintre trofeele realizate de către artistul plastic Laurențiu Stoicu.
Organizatorii manifestării au fost Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu-Jiu, având ca parteneri Institutul Cultural Român și Filiala Târgu-Jiu a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Imaginile surprinse cu această ocazie au fost realizate de Sorin Lory Buliga.
Adina Andrițoiu
