Vasile Georgescu Paleolog a fost un apreciat critic de artă şi eseist, dar mai ales un valoros exeget al operei lui Constantin Brâncuşi, fiind şi primul biograf al acestuia. El s-a născut pe 23 septembrie 1891 la Corlate (jud Dolj) şi a încetat din viaţă la 12 februarie 1979 la Craiova (este înmormântat în biserica familiei din Cimitirul Sineasca).

A fost al şaselea copil din cei unsprezece ai lui Badea Georgescu, subprefect de Plasă şi consilier al Craiovei. Ca elev a fost cunoscut pentru atitudinea sa nonconformistă, ceea ce a atras şi eliminarea sa din mai multe şcoli.

Frecventează cenaclul lui Macedonski şi se angajează într-o activitate jurnalistică „bătăioasă”, la ziarele Viitorul, Vocea dreptăţii şi Biruinţa. În 1910 el scrie o carte de profeţie, cu caracter antidinastic, intitulată Sfârşitul României,care va fi imediat interzisă şi, ca urmare trebuie să părăsească ţara.

Îşi găseşte refugiul în Italia şi apoi ajunge la Paris, unde se stabileşte în Montmartre (pe la 1910). Se va apropia de boema intelectuală din Montmartre şi Montparnasse, cunoscând şi frecventând pe Modigliani, Guillaume Apollinaire, Satie, Max Iacob, Ezra Pound, James Joyce, Picasso şi mai ales pe compatriotul său Brâncuşi, toţi adevărate glorii ale secolului XX. Prietenia dintre cei doi s-a consolidat în perioada 1913-1914, probabil datorită unei apropieri sufleteşti dintre cei doi, Brâncuşi confesându-se şi povestind multe episoade din viaţa sa, după cum rezultă din cărţile de exegeză brâncuşiană ale lui V.G. Paleolog.

La Paris Paleolog a colaborat la cotidianele L’Intransigent şi Paris Midi, iar în 1913 el editează La Revue de la Roumanie Latine, pentru a face cunoscute tinerele talente româneşti ce trăiau în Franţa.

Se căsătoreşte în 1914 cu Cécile Lauru şi devine tată a trei copii. Este mobilizat în 1916 şi participă la primul Război mondial, sub ordinele  ataşaţilor militari români din Franţa şi Italia.

În 1920 îl regăsim în România, administrând moştenirea sa din satul Corlate. Se ocupă cu agricultura şi încearcă să asigure prosperitatea familiei sale ca de altfel şi a satului, în calitate de primar (ca un perfect „Gentleman Farmer”). Dar nu încetează să scrie şi să publice, cu scopul de a promova ideile şi artiştii de avangardă ai epocii care îi sunt dragi. Editează câteva ziare efemere, cu titluri ce pot da o idee despre întreruperea apariţiei acestora: Văpaia, Primejdia şi Prăpădul.  Se ocupă de asemenea de muzică (cânta foarte bine la pian) împreună cu soţia sa, care era muziciană şi compozitoare. Au atras astfel atenţia unor specialişti care i-au prezentat favorabil în Revista Fundaţiilor Regale, cartea Despre Erik Satie şi noul muzicalism. Muzica – Golul – Sculptura (în 1945).

Integrarea forţată a României în blocul sovieto-comunist i-a adus numeroase probleme, lui şi familiei sale: exproprierea pământului pe care îl deţinea, spolierea bunurilor, domiciliu forţat, interogatorii etc. Este „exilat” la Novaci (jud Gorj) unde va lucra ca muncitor în prelucrarea lemnului. după care va fi încadrat  profesor de franceză la Liceul din Cornu. Este „reabilitat” (conform terminologiei comuniste din anii 1965-1970), se mută în 1965 la Craiova şi devine cercetător ştiinţific la Centrul de Ştiinţe Sociale Craiova al Academiei Române, instituţie nou înfiinţată.

V.G. Paleolog şi-a dedicat întreaga viaţă cercetării vieţii şi operei lui Constantin Brâncuşi, subliniind că acesta face parte din „patrimoniul sacru al civilizaţiei”. Chiar în perioada comunismului (când Brâncuşi era repudiat de  teoreticienii „realismului socialist”) el publică – începând cu iunie 1964, la cotidianul Înainte din Craiova – un număr impresionant de articole dedicate operei marelui artist român şi universal, fiind primul critic de artă care va atrage atenţia asupra acestuia.

Prima scriere despre Brâncuşi o publică în 1938, privind formarea lui Brâncuşi la Şcoala de Arte şi Meserii şi la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti. Ţine de asemenea o conferinţă la Craiova ce va fi publicată sub numele de Constantin Brâncuşi în revista Arhivele Olteniei.

În 1944 publică A doua carte despre C. Brâncuşi, în care grupează operele artistului în trei cicluri: al Sărutului, al Femeii şi al Păsării. Această idee o reia în ampla sa lucrare C. Brâncuşi (unde este reprodus un număr important de ilustraţii din opera sculptorului), pe care o publică în limba franceză în anul 1947 la Bucureşti.

În 1967 apare Tinereţea lui Brâncuşi unde este evocată perioada de la naşterea artistului până în 1910. În Cuvânt înainte, Petru Comarnescu scrie: „În cartea de faţă sunt prezente urmările preocupărilor de umanist ale lui V.G. Paleolog, preocupări bogate, ce merg de la artă la filozofie şi de la filologie la istorie… Dar opera şi spiritualitatea lui Brâncuşi sunt atât de bogate şi polivalente încât este binevenită varietatea interpretărilor, care, pe diferite căi, caută adevărul deplin al creaţiei brâncuşiene”.

Cele mai importante scrieri ale lui V.G. Paleolog sunt reunite în două volume, sub titlul generic Brâncuşi-Brâncuşi. Primul apare în 1976 şi al doilea în 2002.

Amintim şi faptul în calitate de membru al organizaţiilor „Association internationale des critiques d’art” (UNESCO) şi „American Institut of Writing-Research Corp.” (New York) el a reuşit să convingă emisarii culturali ai anilor 1970 să recupereze actele faimosului proces „Brancusi vs. Statele Unite” din 1928 şi să le traducă în română.

Dar opera lui V.G. Paleolog, deşi se circumscrie exegezei brâncuşiene, este mai amplă, prin abordarea unor domenii variate, ceea ce dovedeşte o personalitate extrem de complexă, care excelează în mai multe domenii (oarecum renascentistă, de tip Uomo universale). Dăm cîteva exemple de astfel de lucrări: Introducere la studiul critic al Operei picturale de la Sfântul Gheorghe Nou din Craiova; Imaginea poetică colorată la Alexandru Macedonski; Fulguraţii în jurul operei lui Pius Servien;  Obiective turistice, din Oltenia, inedite; Despre Erik Satie şi noul muzicalism. Muzica – golul – sculptura; Introducere în “Cartea despre pictură“ a lui Leonardo da Vinci etc.

Încheiem prin a sublinia faptul că lucrările sale au făcut accesibile şi au răspândit multe din ideile spirituale ale artei moderne a secolului XX, mai ales prin decriptarea în cheie metafizică a operei brâncuşiene, şi acest lucru tocmai în peisajul cenuşiu al totalitarismului socialist (ceea ce ni se pare acum aproape incredibil). V.G. Paleolog va marca astfel, subtil, profund şi îndelungat, cu urmări benefice pentru cultura românească, numeroşi tineri intelectuali, însetaţi de adevăr şi frumos, ca şi de libertatea de gândire şi expresie. De altfel meritele sale au fost recunoscute public, mai ales după Revoluţia din 1989, iar municipalitatea din Craiova i-a onorat memoria prin bustul de bronz inaugurat în anul 2006 şi o stradă care îi portă numele.