Prof. Dr. Ion Mocioi – „BRÂNCUŞI – OPERA”

‹‹ “Coloana fără de sfârşit”, denumită local”Coloana recunoştinţei fără sfârşit faţă de eroii patriei”, cunoscută şi sub apelaţia “Coloana Infinită”, cel mai important monument al artei contemporane, s-a realizat în 1937 şi 1938.Se include în ciclul arhitectonic “Coloana fără sfârşit”, ca ultimă versiune.
Structural cuprinde 16 elemente clepsidră, de patru ori numărul elementelor binare din prima versiune a ciclului respectiv.Are formula de supleţe 1/2+15+1/2 şi formula de zvelteţe 1:2:4, respectiv 45:90:180 cm.Înălţimea lucrării este de 2933 cm iar greutatea ei de circa 29 tone.
Din punct de vedere al construcţiei, a fost ridicată în 1937 pe principiul înşirării unor”mărgele”pe un fir de aţă.
Mărgele sunt romboide din fontă turnate la Petroşani dupa un model din lemn de tei cioplit de Brâncuşi. „Firul ” interior este o structură de rezistenţă din trei tronsoane de tablă de oţel turnată la Reşita.Montajul s-a făcut la Târgu Jiu sub antrepriză.Ridicarea „Coloanei fără de sfârşit ”la Târgu Jiu a fost supravegheată de inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, fiul unui bun prieten gorjan al artistului.Proiectul structurii de rezistenţă s-a realizat la Uzina de Utilaj Minier din Petroşani, sub supravegherea lui Gavrilă Şomlo.Din mărturiile colaboratorilor tehnici şi din desenul păstrat la Petroşani se ştie că monumentala „Coloană fără sfârşit”are înălţimea totală de 31,80 mp.Montajul operei s-a terminat în noiembrie 1937 iar metalizarea ei în galben –dorită de sculptor a fost gata în iulie 1938. »

Ştefan Georgescu-Gorjan-„AM LUCRAT CU BRÂNCUŞI”

‹‹Nu contest că Brâncuşi va fi folosit cândva denumirea de „Coloana pomenirii fără de sfârşit”.Eu însă nu l-am auzit niciodată spunându-i aşa. În convorbirile noastre zilnice cuvântul „coloană”se repeta de zeci de ori, fiind principala noastră preocupare în acea epocă. De cele mai multe ori, Brâncuşi spunea numai „coloana”, fără vreun adjectiv, însă titulatura întreagă, pe care a folosit-o de nenumărate ori, a fost „Coloana Infinită„
Chiar dacă ideea conducătoare a ansamblului statuar de la Târgu Jiu a fost „recunoştinţa fără de sfârşit” sau „pomenirea”,coloana lui Brâncuşi nu simbolizează „recunoştinţa fără de sfârşit ”sau „pomenirea fără de sfârşit”, ci este expresia plastică a infinitului pur şi simplu, detaşat de orice atribut. Căutările „formei”, caracteristice geniului lui Brâncuşi, l-au dus la acele soluţii definitive, intrate azi în patrimoniul artei universale, care se numesc „Pasăre în spaţiu” sau „Coloana Infinită”.
Coloana Infinită de la Târgu Jiu, formată din elemente armonice, ale căror dimensiuni şi al căror număr au fost stabilite după lungi dezbateri şi căutări, nu reprezintă o simplă replică a coloanei infinite de interior. Ea rămâne o individualitate proprie , adecvată spaţiului larg , dar rămâne totuşi „Coloana Infinită”, simbolul nesfârşitului în sine, un simbol quasi-matematic al esteticii noi.››