Florin Hutium, unul dintre cei mai prolifici artiști gorjeni, a prezentat la Galeriile de Artă „Constantin Brâncuși”, în data de 25 ianuarie 2024, expoziția „Afișul”, organizată de Uniunea Artiștilor Plastici din România, filiala Târgu-Jiu, în parteneriat cu Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”. Pe simeze au fost prezente 33 de afișe (uneori mai multe grupate în cadrul aceleiași rame) reprezentând tot atâtea expoziții, din multe altele, la care a participat artistul gorjean. Patru dintre ele vor face publicitate, avant la lettre, unor manifestări artistice și culturale din anul curent: Festivalul internațional „Tudor Arghezi”, „Labirintul” și „69” (ultima cu ocazia zilei de naștere a artistului). Au fost expuse, de asemenea, și două noi creații ale sale.
Afișul, ca gen de artă grafică, are menirea generală de a informa și de a face reclamă, uneori și de a mobiliza și a îndruma. Cel mai adesea, o astfel de înștiințare publică tipărită, cu elemente grafice și text, poziționată în diverse locații stradale, are scopul de a informa rapid publicul în legatură cu diverse evenimente culturale și artistice. Orice afiș trebuie să aibă o idee central, care să descrie evenimentul a cărei imagine o promovează. Părintele afișului artistic a fost Jules Cheret, care a creat primul afiș în culori în anul 1867. Stilul Art Nouveau, care a dominat scena pariziană până la primul război mondial, a influențat și arta afișelor, de exemplu cea a lui Alfons Mucha. Aceasta a fost apoi puternic reînnoită de Leonetto Capiello, care plasa pe afiș o imagine puternică pe un fundal monocrom, ce avea darul să impresioneze imediat privitorul.
În secolul al XX-lea apar artiști specializați, care se dedică acestei discipline grafice ce devine un mijloc puternic de reclamă și chiar de propagandă (cinematografia dă și ea un impuls puternic afișului de tip cultural). De altfel, după 1945, regimul comunist din România și cel din țările din estul Europei au folosit afișul pentru propaganda de partid, cu scopul de a elogia ideologia și „bunăstarea“ sistemului, ca și „prietenia” cu URSS. Și totuși, în ciuda unor restricții draconice, afișul a fost utilizat pentru a transmite sugestii și mesaje camuflate, pentru a provoca reacții intelectuale și emoționale, fiind o nouă formă subtilă de a comunica cu publicul. Iar în acest punct ne întâlnim chiar cu arta lui Florin Hutium, care debordează de astfel de mesaje și sugestii, mai mult sau mai puțin mascate, ce încearcă să transmită publicului concepțiile artistului pe diverse teme.
În cuvântul de deschidere a expoziției, artista vizuală Dorina Cioplea Văduva a relevat importanța evenimentului: „ Expoziția lui Florin Hutium mi se pare impresionantă, din mai multe puncte de vedere. În primul rând, afișele sunt, ele însele, adevărate lucrări de artă grafică, artistul folosind multe elemente specifice acestei tehnici (colaje realizate manual, diferite tipuri de scriere, litere decupate, jocuri de cuvinte etc.). În al doilea rând, numărul afișelor este și el impresionant, cu atât mai mult cu cât reprezintă doar o parte dintre evenimentele expoziționale din 2016 până în 2024 (cel mai vechi afiș expus acum fiind din 2016, deși activitatea artistică și expozițională a lui Hutium se întinde pe câteva decenii bune). Afișele artistului gorjean nu sunt altceva decât uși și ferestre spre lumea sa interioară, atât de bogată, cu revolte, întrebări și frământări, Florin Hutium fiind, prin excelență, un rebel care se răzvrătește și uneori face haz de necaz, ca metodă de supraviețuire în realitate”.
În speech-ul său, Florin Hutium a explicat faptul că artiștii care creează afișe studiază în mod profesionist designul și caligrafia, pregătindu-se, astfel, temeinic pentru a prezenta produse în presa scrisă, reviste, coperți de carte, cataloage etc. Afișul pentru expozițiile de arte vizuale constituie o invitație la vizionare. În timp, tipografiile care tipăreau produse de publicitate au fost înlocuite cu mașinile de printat, iar lucrătorii care compuneau imagini prin suprapunerea «zincurilor» au fost înlocuiți cu aparate computerizate. Afișul contemporan are calități mai bune, designerii aplicând letrajul de pe listele computerului care inventează litere conforme conținutului de pe afiș. Posibilitatea de a crește dimensiunile este infinită, bannere uriașe ocupând spațiile fostelor lozinci ale propagandei”. În final, a atras atenția asupra noilor invenții tehnologice, care au capacitatea de a schimba fața artei: „Inteligența artificială pretinde inventarea imaginației artificiale și a talentului artificial. Nu putem trece peste potențialul ridicat de distrugere a acesteia”.
Sorin Buliga a avut o intervenție în acest sens, prezentând o formă de artă (bazată pe cuvânt) a inteligenței artificiale, care are ca origine, totuși, informațiile furnizate de un poet român contemporan. Acesta a introdus informațiile cerute în aplicația respectivă, cerând ChatGPT-ului să scrie un poem în stilul său. Răspunsul AI a fost: „Sigur, pot să scriu un poem inspirat din stilul poeților români. Cum nu pot copia stilul specific al unui poet în viață, voi crea un poem original ce reflectă tradiția literară bogată a României”. În mod surprinzător, poate, pentru unele persoane sceptice, poemul respectiv este marcat de sentimentalism și delicatețe. Vorbitorul a dat ca exemplu, în acest sens, și prima strofă: „Sub cerul Bucureștiului, umbre se joacă, În străzi unde istoria șoptește povești vechi. Orașul respiră în ritmuri lente, se trezește. Printre ziduri ce păstrează ecouri de iubire și de pace…”. Așadar, inteligența artificială, chiar dacă ar putea să prezinte și unele pericole, are totuși capacitatea, cel puțin în mod aparent, să creeze texte originale și pline de sensibilitate, alunecând, astfel, spre lumea emoțiilor.

Sorin Buliga