Începând cu 27 septembrie a.c., la „Mans’Arta” Bibliotecii Județene „Christian Tell” din Târgu Jiu, este prezentată publicului expoziția „Balance” a artistului vizual Laurențiu Stoicu. Manifestarea a fost organizată de Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”, UAP din România și Filiala Târgu Jiu a UAP.
Artistul, născut și format în capitală, dar venit „pe calea inimii” în Gorjul nostru pitoresc (din București, via Târgu Jiu, la Bumbești Jiu), a urmat Universitatea de Artă București, Facultatea de Arte Decorative și Design, Secția Ceramică, Sticlă, Metal, specializarea Metal (în perioada 1996-2001). A obținut și un masterat în Conservare- Restaurare la Universitatea din Craiova, Facultatea de Teologie Ortodoxă (în 2022). Din anul 2006 este membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania, iar din 2009 este membru Visarta (Societatea de Gestiune Comună a Drepturilor de Autor). Din 2016, Laurențiu Stoicu lucrează la Centrul „Brâncuși”, ocupându-se de monitorizarea ansamblului brâncușian din Târgu Jiu.
Începând cu anul 2001, imediat după finalizarea studiilor, el a avut mai multe colaborări, în domeniile cinematrografiei, teatrului și operei (efecte speciale, sculptură, montaj și integrare decor), cu diverse firme, companii și instituții: Teatrul Național București, Teatrul Național Caracal, Media Pro Studios, Central Studio, Togo Design). În anul 2006 a fost și colaborator al festivalului Coregies d’Orange, desfășurat la Theatre Antique din Ville d’Orange (Franța) pentru spectacolele Aida și Lucia di Lammermoor. A participat la concepția sculpturală a unor componente artistice (coloane, pilaștri, arcade, capiteluri) din cadrul unor clădiri civile, cât și la execuția, montajul și restaurarea mai multor monumente din țară.
În cadrul tehnicilor metalului (formare, turnare, cizelare, patinare și montaj), artistul a colaborat atât la construcția, cât și la restaurarea unor monumente: Kilometrul 0 – București, Monumentul Infanteriei – București, Horea, Cloșca și Crișan – Alba Iulia, Tată și fiu, Fluturi, ambele de G. Apostu, Eminescu de V. Gorduz și altele.
El a participat la mai multe expoziții de grup și personale la: Salonul Municipal de Artă București (Galeria Apollo), Salonul Național de Artă (Romexpo), Târgul Internațional de Arte Vizuale (T.N.B. București), Muzeul de Artă din Constanța, Parlamentul României (Sala Brâncuși), Muzeul Județean „Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu, Castelul Huniazilor din Hunedoara, Galeriile Municipale Tg. Jiu
În catalogul „Salonul metalului – 2011”, istoricul de artă Constantin Hostiuc menționa prezența artistului, pe care îl încadra în categoria ,,spărgătorilor”, adică „a celor care în fiecare apariție vizează cu orice preț ineditul, inuzualul, surpriza: Laurențiu Stoicu, cu semnalarea, pe care o considerăm obligatorie, a vocației pentru spațiul public a ultimelor lucrări. O oarecare senzualitate a atingerii se strecoară în opera acestuia – memoria reține lucrările sale ca pe niște platoșe de războinic în luptă, semn al hotărârii de a învinge și convinge cu orice preț”.
Expoziția de la bibloteca județeană se vrea un „balans” între reflecții și registre narative, între poveste și real, între gânduri și imagini concrete, care relevă privitorului sensibil și deschis o lume a oniricului, a unor fragmente de gânduri, sentimente, trăiri, emoții, afecte ce pot lua o formă concretă. Compozițiile sunt diferite și pot fi citite într-o anumită cheie, mai ales datorită prezenței simbolurilor purtătoare de mesaj.
Lucrările de pe simeze sunt de de grafică și de culoare. Ultimele se pot compune și recompune, pe verticală și pe orizontală, urmând principiul modulării, dând naștere unor imagini diferite ale aceleiași compoziții, creându-se astfel noi tensiuni între oniric și concret.
Referitor la arta sa, Laurențiu Stoicu ne-a spus următoarele: „Am aceste procupări încă din studenție. Este, de fapt, o căutare personală în ceea ce privește dezvoltarea formelor, liniilor, compozițiilor, atât în două, cât și în trei dimensiuni, care poate exprima jocul (balansul) între spiritual și material, între real și ireal”.
Sorin Buliga