Acum 120 de ani, o „ispravă” a tânărului Constantin Brâncuşi (ce lucra ca băiat de prăvălie pentru a-şi câştiga existenţa, la patronul  Zamfirescu, în oraşul Craiova) are urmări dintre cele mai neaşteptate în ceea ce priveşte destinul său artistic. Mai precis, dă dovada de un talent excepţional  construind o vioară de o excelentă rezonanţă, din stinghiile unei lădiţe in care fusese ambalat grâu. Probată în prăvălia lui Zamfirescu de către  Mihalache Lăutarul, acesta exclamă: „Îi zice mai bine ca a mea!”.

Consilierul judeţean Grecescu-Perieru, uimit,  îl îndeamnă să intre la Şcoala de Arte şi Meserii din Craiova, iar Brâncuşi, cu asentimentul patronului, acceptă. Deşi este deja octombrie (1894) şi Şcoala şi-a început cursurile din septembrie, el este admis, ceea ce va avea consecinţe nu numai pentru viitorul său artistic, dar şi pentru arta lumii întregi.