1. Vlad Ciobanu, pentru Bustul lui Mihai Eminescu (Orhei, monument de for public)

Chiar dacă Premiul “Constantin Brâncuşi” i-a mai fost acordat o dată lui Vlad Ciobanu, această distincţie răsplăteşte admirabilă sa implicarea în organizarea unor tabere de sculptură, precum şi participarea cu lucrări de referinţă la simpozioane naţionale şi internaţionale: Hobiţa, Sălişte, Măgura, Sighet, Ipoteşti, Negreşti (Oaş), Bor (Iugoslavia), Troian (Bulgaria), Usice (Serbia) ş.a. Bustul lui Mihai Eminescu, monument de for public ridicat la Orhei, poate fi considerat un gest de reconsiderare a Centrului. Centrul, ca reper al creativităţii, al capacităţii unui popor de a face paradigmă cu universalul. 

2. Maxim Dumitraş, pentru Ciclul ABSENŢE ÎNCERCUITE, în expoziţiile deschise la Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ şi la Muzeul de Artă Contemporană Bistriţa-Năsăud.

Maxim Dumitraş are darul de a sacraliza spaţiul pe care îl locuieşte. Şi-a “în-semnat” locul în care trăieşte, la Sângeorz, cu un muzeu de artă contemporană al cătui concept curatorial îi aparţine: Muzeul de Artă Comparată. Sculptura sa poate fi interpretată ca un discurs sui generis asupra Cerului şi a Pământului. Lemn, metal, alb şi albastru decupează aerul, îl “încercuiesc” pentru a da substanţă golului, pentru a-i reaminti starea lui dintâi: congruenţa cu Divinul.

3. Ovidiu Simionescu, pentru CRUCILE ÎN METAL, într-o expozitie de referinţă – „Virtuţile-desen şi obiect” (în cadrul seriei Portret / Atelier, la Sala Irina Nicolau, MŢR).

Arta lui Ovidiu Simionescu aparţine timpului simultan. Aici şi acum înseamnă pentru el o ancoră în illo tempore; simbolul este permanent actualizat într-o trăire concretă, menită să transfere forţă obiectului. Crucile realizate de el în metal sunt vii, poartă un dialog adânc cu arta începuturilor. Tehnica desăvârşită sporeşte starea de poezie pe care Crucile o transmit privitorului. Geometria lucrărilor sale poate fi interpretată ca o cristalizare a gândului creator. Prin lumină şi armonie, sculptorul Ovidiu Simionescu se extrage din contingent şi pune pe opera sa pecetea permanenţei.