În anii din urmă, într-o lucrare semnată de regretatul brâncuşiolog Ion Pogorilovschi (Polemice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006), este reluată o mai veche dispută pe tema Coloanei ca posibilitate de realizare artistică, înaltă de 60 de metri. Artistul ar fi avut în minte această posibilă realizare, dar realitatea de la faţa locului, îndeosebi posibilităţile tehnice, nu ar fi fost pe măsura „visului de perfecţiune” nutrit de artist. (Să menţionăm că, în corespondenţa din anii 1955-56, cu Barnet Hodes din Chicago, artistul ar fi dorit să ridice, după cum precizează în scrisoarea din 26 iunie 1956, o Coloană înaltă „de 300 pieds en acier inoxydable”, ba chiar una de 400 de metri din acelaşi material: „Si cela peut être fait en acier inoxydable POLI, ce sera une des merveilles du monde” (scrisoarea din 5 decembrie 1956, cf. Friedrich Teja Bach, Constantin Brancusi. Metamorphosen plastischer Form, 1987, Partea a patra, set de scrisori reprodus la pag. 243-248).
Continuare »

Constantin Brâncuşi şi-a amintit, toată viaţa, trei călătorii ale sale, devenite mitice: una la Târgu Jiu, la 10 ani, lucrând într-un atelier de boiangerie (până ce l-a găsit mama sa şi l-a readus în cămin); alta la Craiova (unde, ca băiat de restaurant, la „Casa Zamfirescu”, confecţionează  o vioară dintr-un ambalaj de portocale şi, sprijinit de clientela bogată şi uimită a acesteia), este înscris la „Şcoala de arte şi meserii”, între 18794-1899, învăţând sculptura în lemn, tâmplăria, rotăria, turnătoria; iar a treia călătorie, cu totul fabuloasă şi fascinantă, pe jos, glob trotter, timp de şase luni, intrând în „Capitala Luminilor”, de ziua Franţei, în 14 iulie 1904.
Continuare »